Ne-am propus, prin acest articol, să vedem care ar fi cheia succesului la public al spectacolelor, făcând o statistică a producţiilor celor mai longevive din cele trei teatre gălăţene, producţii care au rezistat de-a lungul timpului, astfel încât se mai joacă şi astăzi.
„Traviata”, la Teatrul Muzical
„La Traviata”, de Giuseppe Verdi, este, după cum aflăm de la Laura Sava, primul titlu de operă montat pe scena Liricului gălăţean, având premiera pe 3 iunie 1957, în regia lui Albert d'Andree, sub bagheta dirijorului Emil Fanea. În timp, spectacolul a fost jucat în mai multe versiuni regizorale: pe 10 februarie 1968 a fost refăcut, în regia lui Nicolae Ciubuc, avându-l dirijor pe maestrul Ury Schmidt, în scenografia Claudiei Fanea şi coregrafia lui Trixy Checais. Această variantă s-a jucat până în 2000. Pe 16 decembrie 2001, spectacolul a fost montat într-o versiune grandioasă, ce se joacă şi astăzi, în regia Eleonorei Constantinova, scenografia lui Grigore Gorduz, coregrafia lui Fănică Lupu, sub bagheta dirijorului Massimo Scapin.
Un alt titlul longeviv este cel al operetei „Văduva veselă”, de Fr. Lehar, care a cunoscut prima montare gălăţeană pe 26 februarie 1958, în regia lui Paul Mihail Ionescu, avându-l dirijor pe Viorel Doboş. O nouă versiune regizorală a fost realizată în 27 iunie 1976, în regia lui Paul Mihail Ionescu, scenografia lui Ion Simion Mărculescu, cu Gabor Kiss dirijor, sub coregrafia lui Trixy Checais. Versiunea care se joacă astăzi a fost montată în 10 mai 1992, în regia Eleonorei Constantinova, scenografia Veaceslav Ocunev, coregrafia aparţinându-i doamnei Venera Zavulovici, cu Sorin Oancea dirijor.
„Zăpezile de altădată”, la Dramatic
La Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, „Zăpezile de altădată”, în regia lui Mircea Cornişteanu, a avut premiera în iunie 2003, în chiar anul în care autorul textului, Dumitru Solomon, se stingea din viaţă. Se joacă şi astăzi şi se bucură de succes, fiind un spectacol despre problemele vieţii de cuplu, despre cenuşa care rămâne din visele de odinioară ale unui cuplu. Alte producţii care au rezistat timpului şi pe care gălăţenii le pot încă vedea la Teatrul Dramatic sunt: „Magnum Mophtologicum”, după I. L.Caragiale, în regia lui Dan Stoica (premiera a avut loc în urmă cu şapte ani), „Hotelul celor două lumi” de Eric Emmanuel Schmitt, în regia lui Cristian Gheorghe („vechi” de şase ani), „Afacerea Protar” (Ultima oră), de Mihail Sebastian, în regia lui George Motoi (se joacă pe scena gălăţeană de cinci ani). Cel mai longeviv spectacol din istoria Dramaticului gălăţean a fost „Groapa”, de Eugen Barbu, în regia Arianei Kuner Stoica, care s-a jucat timp de 13 ani, până în 1989.
„Sânziana şi Pepelea”, la Teatrul de Păpuşi
La Teatrul de Păpuşi „Gulliver”, devenit în ultimii cinci ani secţie a Teatrului Dramatic „Fani Tardini”, numărul spectacolelor cu viaţă lungă este foarte mare, spectatorii copii fiind mereu… alţii: astfel, „Sânziana şi Pepelea”, adaptare după Ion Creangă de Cristian Pepino, se joacă din 1997, fără întrerupere. Apoi vin: ”Scufiţa Roşie”, de Fraţii Grimm, în regia lui Daniel Stanciu şi „Croitoraşul cel viteaz”, tot de Fraţii Grimm, în adaptarea şi regia lui Cristian Pepino (ambele au avut premiera în 2000); „Pinnochio”, de Carlo Collodi, adaptare de Daniel Stanciu din 2001, „Muck cel mic”, adaptare după Wilhelm Hauff, de Cristian Pepino şi „Lebedele”, din 2003, „Capra cu trei iezi” montată în 2004, „Tom Degeţel” şi „Castelul din Carpaţi” care „datează” din 2005.
Iată, aşadar, că unele dintre producţiile artistice ale teatrelor gălăţene dăinuie, înfruntând cu succes timpul şi timpurile. Depinde doar de noi dacă ne luăm sau nu răgazul necesar pentru a ne bucura de ele.
