Premii de poezie, decontate în servicii
Cum sunt lecturile de cenaclu în ţara insulară Noua Zeelandă am aflat de la scriitoarea gălăţeancă Valentina Teclici, fostă editoare la Editura „Porto-Franco”, stabilită de mulţi ani, cu familia, tocmai pe tărâmul mirific în care s-a filmat „Stăpânul inelelor”. „Invitaţiile îmi vin prin internet. De obicei, întâlnirile se desfăşoară într-un bar, rezervat în seara respectivă numai de membrii cenaclului. Se comandă cartofi, ceva de băut, este şi muzică. Te înscrii pe o tablă - nu e limitat numărul celor care vor citi, pot fi şi 15, tabla se umple de nume! Au ca invitat, de obicei, câte un muzician, ori un poet cu premii mai importante, care citeşte cât vrea, nu este oprit doar la câteva poezii. Acolo lumea vine să asculte, fără sentimentul de teamă, cum era în România, că va trebui să facă analiză pe textul cuiva sau că va fi criticat pentru vreo imperfecţiune în poeziile lui. Practic, te încarci, vii întotdeauna cu plăcere. Ceea ce, personal, nu-mi place, pentru că ziua lucrez, este că aceste şedinţe de cenaclu, în cursul săptămânii, încep târziu, după şapte seara, şi se ţin până pe la zece - unsprezece-jumătate noaptea. La Wellington (capitala ţării, n.red.), Poetry Caffé este în fiecare lună, joia, iar la mine în Hawke's Bay, lunea. Vin şi scriitori consacraţi, dar oricine scrie este liber să intre, însoţit de prieteni, de familie. Este o atmosferă extraordinară! Unii vin, citesc, şi-au făcut numărul şi pleacă.”
"299 de feluri de a scrie poezie”
Există o echipă în spate: „Organizarea e făcută de un colectiv şi este o persoană anume care răspunde şi trimite invitaţiile.” În afară de cenacluri sunt şi festivităţi literare anuale, care de obicei au loc în librării sau la teatru, unde sunt săli mai mari. Lansări de carte se fac în cenaclu, se fac în librării, în biblioteci, care „sunt foarte implicate”. Cultura poate fi făcută şi mai atractivă la cenaclu: „Se dau şi premii [de poezie], două, cel mult trei pe seară. Şi eu am primit un premiu în valoare, cred, de cam 600 de dolari - nu era de colea! Aveam şi o opţiune între două şedinţe de foto sau un scurt curs de pictură, în două weekenduri, dar nu am profitat de acest premiu. Sunt însă stimulative aceste premii. De curând a apărut acolo o carte: „299 de feluri de a scrie poezie”. Am primit-o cadou. În ea, pur şi simplu nu este criticat niciun fel de stil: eşti tu poet, cu modul tău de a te exprima, nu este X mai bun decât Y. Valoarea ţi-o dă cititorul şi fiecare cititor este diferit. Poezia mea poate să-i placă unui cititor şi să-i displacă celuilalt.” În ţara celor două insule, poezia este mai prietenoasă decât pe la noi, cu publicul şi cu poeţii, putem trage deci concluzia.
