În adevăratul muzeu în aer liber al monumentelor vechi şi frumoase de la Cimitirul „Eternitatea” (din păcate, intenţia aceasta nu este nici măcar în proiect!), câte un proprietar nou, care a reuşit să cumpere un monument „fără aparţinători”, înlocuieşte inscripţiile iniţiale, astfel încât n-o să mai poţi afla că acolo a fost înhumat cândva un primar ori vreun poet, ci doar numele contemporanului îngropat acolo. Este încă un mod de a ne şterge - legal, de altfel - istoria!
Pe unele monumente, mai norocoase, pentru că au rămas în familie, precum cel din foto, apar şi nume foarte vechi, şi nume noi. La unele mai găseşti chiar numele constructorului, spre exemplu Eduard Hauser, despre care aflăm, tot din inscripţie, că a fost „Maister petrar al Curţei I. şi R. Austriace. VIENA”. Este păcat când se întâmplă aceste lucruri, aşa că am notat două propuneri simple, care, prin hotărâre a Consiliului Local, ar putea să preîntâmpine orice greşeală sau răutate pe viitor.
Plăci de… înmatriculare
Gălăţeanul Florin Brusuzache vine cu o idee simplă: la cumpărarea locului de veci, noul proprietar să fie obligat, dacă există şi un monument, să fixeze pe acesta o plăcuţă pe care să fie trecut numele vechiului repauzat. Ideea ni se pare bună, chiar dacă osemintele nu mai sunt în locul respectiv, modelul fiind cel al plăcuţelor de pe străzi, care informează şi despre numele vechi al străzii.
Transparenţă şi coexistenţă
Tecuceanul belgian Henri Codenie mi-a arătat un filmuleţ făcut într-un cimitir din Bruges, unde a apărut o modă nouă, care împacă lupul, capra şi varza într-un mod transparent, bazat pe buna înţelegere. Astfel, se lasă pe monumentul vechi şi vechea inscripţie, iar cea nouă se pune pur şi simplu deasupra, prinsă în patru buloane. Numai că, fiind făcută pe o placă groasă de plexiglas, noua inscripţie o lasă să se întrevadă şi cea veche.
