Rămăşiţele războiului: Bomba de pe Coşbuc, descoperită zilele trecute – „o amintire” sovietică din prima zi de lupte

Rămăşiţele războiului: Bomba de pe Coşbuc, descoperită zilele trecute – „o amintire” sovietică din prima zi de lupte
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Bomba de pe str. Coşbuc, descoperită pe fostul aeroport militar Galaţi săptămâna trecută, cu o potrivire extraordinară a evenimentelor, este chiar una dintre bombele aruncate de aviaţia sovietică acum exact 72 de ani.  Ne-a fost trimisă tot într-un 22, adică pe 22 iunie 1941, chiar la primul bombardament al războiului, argumentează fostul pilot militar gălăţean Petrache Moraru, pe atunci copil de nouă ani. Dumnealui spune că a fost o bombă aruncată, nu una de arsenal: „Aici a fost un aerodrom pentru avioane de vânătoare [ nu bombardiere]. Iar la sol, bombele nici nu se ţin armate, ci în stelaje şi se armează doar după ce s-au montat pe aripa avionului, înainte de decolare”.
Pensionarul gălăţean, care studiază de mulţi ani Istoria aviaţiei, citează un raport al comandantului aeroportului civil Galaţi, care a consemnat că au căzut pe aeroport 11 bombe, din care una pe aeroportul civil Lares, (spre Micro 40, n.red.), la 100 m. de hangar, fără să i se pricinuiască vreo pagubă. Celelalte 10 au căzut în zona agricolă a aeroportului. „Aerodromul avea peste 170 ha, din care pe 140 era pistă, restul era teren agricol. Toate au căzut în zona aceasta, şi una din acestea s-a găsit acum”, observă dl. Moraru. „Iar unghiul în care stătea dovedeşte că a căzut în lut moale şi n-au găsit-o atunci. Acolo era spaţiul dintre ASAM (Administraţia Stabilimentelor Marinei şi Aviaţiei) şi clădirea Aviaţiei. Când am văzut-o, mi-am amintit de o bombă căzută şi neexplodată, pe Poşta Veche, din acelaşi bombardament. În str. Poşta Veche, geniştii au dezamorsat bomba la două sau trei săptămâni după bombardament; mai întâi au săpat de jur în împrejur deţinuţii. Au cântărit-o şi avea peste 103 kg, cât cea descoperită acum. Am văzut-o când ne-am întors de la şcoală…”

Articolul poate fi citit în întregime, în exclusivitate, în ediţia tipărită a cotidianului „Viaţa liberă”. Ziarul se găseşte la toate chioşcurile de difuzare a presei din Galaţi, la preţul de 1,5 lei exemplarul. Abonamentul la ediţia tipărită a „Vieţii libere” costă 25 de lei pe lună în mediul urban şi 20 de lei pe lună în mediul rural.

Citit 3183 ori Ultima modificare Luni, 26 August 2013 17:46

7 comentarii

  • postat de geo
    Marți, 27 August 2013 17:00
    5.13.212.***
    parca are vreo importanta ca era sovietica sau Americana?. ERA O BOMBA. si atit, restul sint divagatii pe tema impusa.
    4
    1
    Raportează
  • postat de Cumparator de tigai si alte promotii!!!
    Marți, 27 August 2013 15:57
    188.26.126.***
    M-am dus fuga sa cumpar ziarul,dar era o coada enorma si cred ca nici nu mai apucam!!!!!!
    1
    4
    Raportează
  • postat de @DR.EMIL POPA
    Marți, 27 August 2013 15:32
    5.13.138.***
    Domnule DR.EMIL POPA,din modul in care ati prezentat atat de documentat si la obiect problemele,punand atat de mult suflet,nu-mi este deloc greu sa intaleg ca sunteti nu numai un istoric impatimit de studiul acestor probleme de istorie militara dar si un MARE PATRIOT,ceea ce este de admirat astazi...Respectele mele,de oameni ca dumneavoastra are astazi nevoie ROMANIA!
    1
    5
    Raportează
  • postat de dr.Emil Popa
    Marți, 27 August 2013 13:52
    86.127.208.***
    Nici nu se pune problema sa fie o bomba de arsenal, este neexplodata din cursul unui raid. Ori ruşii au aruncat puţine bombe asupra orasului, cel mai mult au bombardat americanii in vara lui 1944. De altfel si bomba este americana si n-a cazut in "lut moale" ( de unde pe platoul aviatiei) ci a fost acoperita de pamantul de la alte explozii, consecutiv perdelei de bombe.
    Cum flotila 3 de la Galaţi împreună cu cea de la Tecuci închideau calea de acces spre Bucureşti şi Ploieşti dinspre răsărit, în aprilie 1944 aliaţii decid un bombardament al aeroportului din Galaţi în cadrul unei operaţiuni vaste numite "Operaţiunea Frantic". În acest scop sunt dislocate pe aeroportul din Poltava, Ucraina, de la alte baze aeriene americane din Italia (Foggia), bombardiere de tip B 24 "Liberators" şi B 17 "Flying Fortress", iar pe aeroporturile din Piryatin avioanele de escortă pentru bombardiere, vânatoarele P 39 "Lighting" şi P 51 "Mustang".
    În data de 6 iunie 1944 un val masiv de 104 bombardiere protejate de 42 de avioane de vânatoare "Mustang" bombardează aerodromul din Galaţi. Există o filmare a bombardamentului şi câteva fotografii efectuate de în timpul raidului de cercetarea americană, care ne arată că majoritatea bombelor lovesc hangarele, lasând apropae intactă pista şi bateriile antiaeriene flack situate de-a lungul pistei şi lângă calea ferată, dar covorul de bombe trece dincolo de strada Coşbuc producând distrugeri de locuinţe şi numeroase victime în rândul populaţiei civile din zona Lozoveni.
    După alte surse (Cornel Marandiuc: „Inimi cât să cuprindă cerul patriei”, Editura Dacia, Cluj-Napoca 1985), atacul asupra Galaţiului din 6.06.1944 s-a efectuat cu avioane plecate din Italia spre Ucraina, care în drum spre noile aeroporturi au primit misiuni de bombardare a unor obiective: rafinaria „Dacia Română”, triajele Ploieşti, Craiova, Galaţi, Belgrad, podul peste râul Sava şi instalaţiile portuare de la Turnu Severin. Imaginile din jurnalul de ştiri american „New shuttle service to Russia” par să confirme aceste ipoteze.
    Câteva mii de kilometri mai încolo începuse deja „Operaţiunea Overlord”, debarcarea aliatilor în Normandia şi deschiderea unui nou front conform înţelegerilor de la reuniunea liderilor aliaţilor de la Teheran.
    Aerodroamele de pe care au decolat americanii (după Marandiuc) au fost: Brindisi, San Panceazio, Grotaglie, Manduria, Cerignola, Giulia şi Foggia pentru bombardiere şi Salsola pentru aviaţia de vânatoare. În total 2500 de oameni care vor forma 5 escadrile de bombardament şi escadrilele de protecţie formate din avioane de vânătoare, care vor asista în barăci la instruirea conform Ordinului de operaţiuni aeriene nr. 27 din 6 iunie 1944. Compoziţia corpului operaţional de atac a fost urmatoarea:
    Fifteenth Air Force cu Grupurile de bombardament:
    2d Bombardment Group format din avioane B-17 Flying Fortress cu baza la Amendola Airfield
    97 th Bombardment Group format din avioane B-17 Flying Fortress cu baza la Amendola Airfield
    99 th Bombardment Group format din avioane B-17 Flying Fortress cu baza la Tortorella Airfield
    14 th Fighter Group format din avioane P-39 Lighting cu baza la Triolo Airfield
    31 th Fighter Group format din avioane P-51 Mustang cu baza la San Severo Airfield.
    82 th Fighter Group format din avioane P-38 Lighting cu baza la Vicenzo Airfield
    32 th Fighter Group format din avioane P-51 Mustang cu baza la Mondolfo Airfield.
    Atacul asupra Galaţiului s-a efectuat cu 104 aviaone de bombardament protejate de 54 avioane de vânătoare Mustang. Bombele au fost aruncate de la 24.500 de picioare (8000 de metri) şi au lovit hangarele, partea estică a pistei şi casele de peste drum de stradă şi din zona Lozoveni. Artileria antiaeriană compusă din unităţi flack a fost ineficientă la aceasta înălţime de bombardament şi a rămas întreagă. Se va răzbuna pe avioanele de vânatoare ruseşti în zilele ce vor urma.
    Americanii au anunţat 8 victorii şi 2 pierderi, ambele fiind avioane P-51 Mustang, ale căror indicative sunt cunoscute. Românii anunţă şi ei 1 „victorie” a Grupului 6 vânatoare şi mai multe „victorii’ sunt raportate de Grupul 7, iar 2 de Grupul 9.
    După datele româneşti Forţa americană 15 de bombardament pierde 8 aparate, 16 oameni, iar 59 de americani ajung prizonieri (un căpitan, 24 de sublocotenenti, 23 plutonieri, 19 sergenţi naviganţi).
    Cine a apărat Galaţiul? În primul rând Grupul 9 vânătoare, escadrilele de la Tecuci conduse de căpitanul Alexandru Şerbănescu şi formate din 42 de piloţi: căpitani: Constantin Cantacuzino (Bâzu), locotenenţi: Ion Dobran, Tudor Greceanu, Ioan Panaite, M.T. Şenchea, Scordilă, Vasile „Chiţu” Gavriliu, Constantin Rozariu, adjutanţi: Bălan, Ion Mucenica, Constantin Miron şi multi alţii. Vor pierde 6 aparate din 18 plecate la luptă, dar nici-un pilot. Dobran va doborâ un Mustang din ariegarda bombardierelor, dar va fi lovit la rândul lui de coechipierii americanului şi va ateriza forţat într-un lan de orz. Un alt locotenet de la Tecuci, Tudor Greceanu este lovit de tirul încrucişat şi forte precis al fortăreţelor zburătoare, dar va reveni şi va avaria grav unul din bombardiere. Căpitanul Cantacuzino, fostul pilot şef al companiei de transport aerian civil, L.A.R.E.S., un as al aviaţiei române de vânatoare, v-a atăca şi el avioanele inamice şi v-a doborî un Mustang, după care v- ateriza lângă epava avionului american şi va lua drept trofeu cascheta pilotului mort. Să cinstim memoria acestor eroi ai neamului, unii dintre ei morţi în bătăliile pentru libertatea cerului albastru al României.
    1
    8
    Raportează
  • postat de Un cititor
    Marți, 27 August 2013 11:59
    86.34.169.***
    Renuntati la ideea cu cumparatul ziarului! Treziti-va! Banii cei mai multi vin din publicitatea online!
    0
    2
    Raportează
  • postat de Bombadepresa
    Marți, 27 August 2013 08:54
    82.137.10.***
    Deci nenea Petrache Moraru e mai tare decât şeful ISU Galati, Balaban care a spus că bomba e americană!!! F. tare! Sau, poate că amândoi au avut dreptate şi bomba era americană, lansată de un avion nemţesc pilotat de un rus...??!!!
    0
    3
    Raportează
  • postat de ionut
    Marți, 27 August 2013 00:53
    31.4.242.***
    :)) Voi sunteti incredibili ... credeti ca se duce cineva repede sa cumpere ziarul daca nu puneti tot articolul ... continuati voi asa si o sa mai aveti cititori cand o zbura porcul
    1
    9
    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.