Cele două statui de pe sediul Prefecturii, din marmură de Carrara, realizate de acelaşi Frederik Storck (1872-1942, sculptor remarcabil, agreat de Casa Regală), care făcuse deja la Galaţi prima statuie din ţară a lui Eminescu, au fost date… cu var, ca şi statuia Poetului, lucru reclamat, de altfel, prin 2011, de plasticianul Gheorghe Andreescu.
Statuile nu figurează separat pe lista monumentelor de patrimoniu, pentru că fac parte din ansamblul arhitectonic al clădirii. Pictorul Andreescu ne-a spus că nu numai statuile, ci şi frontonul a fost vopsit cu vinarom! Şi că brâul de piatră al construcţiei nu a fost refăcut la reabilitare, ci s-a făcut un barbar brâu de beton armat, ca la orice clădire de CAP, menită să fie dată repede în funcţiune. La Prefectură, numai specialiştii au dreptul să recondiţioneze statuile date cu var sau vopsea, nu „meseriaşi” de genul celor care au polizat „Femeia pe valuri” („Nespălata”) a lui Baraschi.
Direcţia de Cultură nu a semnat recepţia
Consilierul principal Marius Mitrof, de la Direcţia Judeţeană pentru Cultură, a efectuat în 2011 un control de fond la monumente gălăţene, inclusiv la Palatul Administrativ, monument istoric de grupa A (de valoare naţională şi universală, la care intervenţiile trebuie avizate de Comisia Naţională a Monumentelor Istorice a Ministerului Culturii). Lucrările de aici (1999-2006) s-au făcut sub îndrumarea unui diriginte de şantier şi a unui specialist în restaurare, atestaţi de către minister. „Ştiam că a supravegheat lucrările un reputat profesor de la Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” (paradoxal, tocmai la clădirea proiectată de Mincu nu s-a refăcut identic soclul acesteia! - n.red.), care nu ar fi admis văruirea statuilor”, spune Mitrof. Acesta a refuzat atunci să semneze recepţia lucrărilor, dar nu din cauza statuilor, ci pentru că se făcuseră „modificări neargumentate încă la soclul clădirii” - în loc de piatră, beton armat!
Cum, până la recepţie, amânată din lipsa fondurilor (Paul Păltănea a publicat scrisorile în care Mincu şi sculptorul recomandat de arhitect, Storck, îşi reclamau restul cuvenit de bani!), se scurseseră deja ani de la încheierea efectivă a lucrării, nu s-au dat amenzi, căci vina fusese prescrisă. Legea 422 ar putea fi însă modificată şi facem apel la parlamentarii noştri, între care deputatul Bogdan Ciucă este membru chiar în Comisia Juridică a Camerei.
Var peste marmură şi la Eminescu!
Dar să revenim la varul nostru. Dacă la statuia lui Eminescu încă se mai văd urme de var, la Prefectură nu am găsit urme. Dacă, în debandada de după ´89, un „gospodar” a dat cu var statuile (şi cu miniu de plumb acoperişul!), ploile au rezolvat se pare problema…
Multe necazuri au fost legate de aceste lucrări, începând cu furtul blazoanelor din bronz din lungul scărilor interioare (înlocuite cu urâte scuturi, simplificate, din aluminiu!), furtul pieselor uriaşei maşinării a ceasului din turn şi chiar moartea, în accident de muncă, a unui tânăr de 28 de ani, Robert Damian, care, fără cască şi centură, a căzut de pe schele de la 13 metri, în iulie 2004!
Curiozităţi şi paradoxuri
Palatul Administrativ, inaugurat pe 26 aprilie 1906, în prezenţa prinţului Ferdinand şi a principesei Maria (care au pus tot atunci şi piatra de tremelie a Catedralei episcopale) şi a premierului Grigore Cantacuzino, a fost deschis efectiv abia anul următor. Şi abia la 23 iunie 1907 statuile făcute, la sugestia arhitectului Mincu, de Storck, au fost montate la locul lor.
„Industria” şi „Agricultura”: un muncitor cu şorţ şi baros, poate un nituitor din port, şi un ţăran cu coasa.
Coasa… morţii secerase în acea iarnă 12 ţărani răsculaţi, nu departe de Prefectură, împuşcaţi de detaşamentul sublocotenentul Ion Antonescu.
Altă curiozitate: fiind lucrat în stil clasic, muncitorul care simbolizează Industria este… gol pe sub şorţ!
Criticul de artă Corneliu Stoica a păstrat o notă publicată de istoricul Paul Păltănea în „Viaţa liberă” din 17 noiembeie 2000, privind scrisori ale sculptorului Storck, antamat de gălăţeni, care nu îşi primise toţi banii cuveniţi.
Aflăm astfel şi că arhitectul Ion Mincu, autorul proiectului clădirii Palatului Administrativ, a introdus elemente de arhitectură a Renaşterii italiene, de exemplu prin firidele terminate în vârf de lance (mie mi se pare însă şi o trimitere spre Orient), sugerând „presupusa” origine genoveză a portului nostru, „atribuită în epocă şi altor porturi dunărene”.
Ca şi în vremile noastre, arhitctului nu i s-au dat tot onorariul, ultima tranşă fiind întârziată sau poate neplătită.
