La doar doi ani de la moartea politicianului, am avut primul bust din ţară al lui Mihail Kogălniceanu! Din bronz, pe soclu din marmură de Sinaia. Nu putea fi instalat decât într-un loc central, în actualul Parc Eminescu, loc unde, aflăm de la Direcţia Judeţeană pentru Cultură, s-a desfiinţat depozitul de gunoaie, creîndu-se, în 1890, Parcul municipal.
Înapoi în centru!
Directorul Muzeului de Istorie „Paul Păltănea”, Cristian Căldăraru, îşi aminteşte că acum câţiva ani a mai fost o solicitare adresată Primăriei pentru amplasarea statuii în locul iniţial. „Este vorba de o restituire, îi datorăm aceasta lui Kogălniceanu. Acum, statuia este practic ascunsă după gardul facultăţii, nu se vede. Iniţial, era în parc, spre strada Domnească, statuia lui Eminescu fiind plasată mai în spate. Este destul loc pentru ambele. Nu ar fi greu să se facă mutarea, monumentele aflate în custodia unor instituţii fiind proprietatea Primăriei.” Managerul spune că şi statuia prinţului Alexandru Moruzzi, primarul reformator, ar trebui mutată în faţa fostei Primării, sediul CFR de pe Domnească, în locul lui Spiridon Vrânceanu, care poate fi plasat locul în care a fost omorât (zona portului).
Un soclu fără cap
Bustul lui Kogălniceanu (fiica sa, Lucia, scria că Galaţiul „este cel întâi oraş din România care şi-a afirmat neuitarea către el”) n-a priit comuniştilor, care l-au alungat din centru, în Parcul Libertăţii, lăsat bălăriilor, apoi a stat câţiva ani în custodia Muzeului de Istorie. După 1975, fostul rector al Universităţii „Dunărea de Jos”, Oprea, l-a adus în faţa Facultăţii de Mecanică. Un gălăţean împătimit de istorie, Romeo Grusuzache, păstrează o poză din 1976 cu soclul rămas „fără cap”. Fotograful Dorin Andarache s-a amuzat atunci să-l prindă pe gălăţean ca şi cum ar avea capul pus pe soclu.
De ce Kogălniceanu la Galaţi
Senatorul de Covurlui Vasile Alexandrescu Urechia a donat municipalităţii bustul fostului premier, artizanul legilor modernizării Principatelor Unite, fost luptător paşoptist, cel care, după desfiinţarea regimului de Porto-Franco pentru Galaţi, a luptat în Parlament pentru reînfiinţarea acestui beneficiu major. La inaugurarea bustului, Urechia a spus, în faţa fiului celui omagiat, Vasile Kogălniceanu: „Unde puteam aşeza mai nimerit icoana scumpă decât în mijlocul Galaţilor, al cărui reprezentant a fost Mihail Kogălniceanu de atâtea ori în parlament (...), care m-a deprins şi pe mine a iubi Galaţii, nu pentru beneficii ce mi-ar oferi, ci pentru că a fost şi că trebuie să devină organul de respirare, de viaţă, a ţării române”. A fost „cel mai mare bărbat de stat al românilor în secolul al XIX-lea” – scria, pe bună dreptate, criticul de artă Corneliu Stoica, care ne dă şi date despre lucrarea dezvelită la 24 octombrie 1893, ora 13,00: opera sculptorului de origine poloneză Wladimir Hegel, adus de Urechia de la Paris, autor al multor statui, chiar şi a două busturi Kogălniceanu la Piatra Neamţ şi la Iaşi.
În timp ce majoritatea personalităţilor care au trăit la Galaţi nu au decât o statuie sau bust, Mihail Kogălniceanu (1817, Iaşi - 1891, Paris) în trecere, la conac la Mânjina, la întrunirile de taină ale unioniştilor, are chiar două două. Celălalt este plasat în faţa Colegiului Naţional care poartă numele marelui om de stat, academician şi scriitor – bust realizat în 1993 de cunoscutul plastician, muzeograf şi profesor Alexandru Pamfil.
