Avocatul Gheorghe Călin era îndrăgostit de muzică şi de viaţă. Cânta la vioară şi cu vocea. Îi plăcea să împartă cu semenii săi bucuria de a trăi.
În 2003 a pus bazele formaţiei „Trio Retro”, devenită ulterior „Quatro Retro”, în care cânta alături de foşti colegi de la Teatrul Muzical. Au susţinut zeci de spectacole nonprofit, dedicate exclusiv celor cu care soarta nu a fost darnică. Tot ce îşi doreau era să-i vadă zâmbind pe cei ce au uitat să zâmbească. Scenele unde cânta „Quatro Retro” erau inedite: la Penitenciar, în spitale şi la căminele pentru persoane vârstnice.
„Mai mult decât din aplauze, satisfacţiile noastre vin din terapia muzicală prin care-i înviorăm pe cei suferinzi şi părăsiţi”, spunea cu bucurie Gheorghe Călin, adăugând: „Muzica pentru noi e totul. E viaţă. Nici unul dintre noi nu are vârsta din buletin!”.
A fost nu doar fondatorul, ci şi sponsorul formaţiei. Aveau în repertoriu peste 50 de melodii de muzică uşoară şi populară, dar piesele lor de rezistenţă erau romanţele şi baladele. Puneau atât de mult suflet în ceea ce făceau încât era imposibil, ca ascultător, să nu rezonezi cu ei.
Peste tot pe unde au susţinut spectacole au avut bisuri. La unul dintre cămine, o bătrânică a leşinat când au cântat „A venit aseară mama”. După ce şi-au venit în fire, femeia a continuat să cânte melodia, alături de ei.
„Domnul Călin, cu entuziasmul său, ne face pe toţi să ne simţim vedete”, recunoştea, într-un interviu, Constantin Nicolaevici, unul dintre colegii de la „Quatro Retro”.
Şi, într-adevăr, combustibilul care îi ţinea în formă pe toţi era entuziasmul molipsitor al avocatului Călin, cel care punea la dispoziţie nu doar propria sa casă pentru repetiţii, dar şi instrumentele. Exista ceva inefabil care îi făcea pe membrii formaţiei „Quatro Retro”, când cântau, să uite de tot. Poate de aceea orele de repetiţii erau atât de frumoase şi treceau atât de repede. Deşi se cunoşteau de-o viaţă, cei patru nu-şi vorbeau decât cu „dumneavoastră”.
Am avut şansa de a-i asculta, în repetate rânduri. Am râs şi am plâns alături de cei patru inimoşi, pentru care bucuria pregătirii fiecărui spectacol nu se compara cu nimic.
Şi întotdeauna am admirat felul cum domnul Gheorghe Călin ştia să-i strângă pe toţi în jurul său şi să nu se dea bătut în lupta cu anii, cu viaţa.
Îi mulţumim pentru toate lecţiile de omenie pe care ni le-a dăruit. Rămas bun, domnule avocat! Ne va fi imposibil să vă uităm.
