* Va fi reconstituită o porţiune din Valul lui Traian, lângă Gârboavele * Cavoul Roman şi Castrul de la Tirighina – la mâna Consiliului Local
Muzeul de Istorie din Galaţi a fost inaugurat pe 24 ianuarie 1939, în casa care a aparţinut domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Începuturile muzeologiei la Galaţi datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea, când, prin donaţia academicianului V. A. Urechia, s-a deschis o expoziţie permanentă la Liceul "V. Alecsandri", cu obiecte de artă plastică şi decorativă, monede, documente şi alte înscrisuri din epoca modernă. Astăzi, muzeul poartă numele istoricului Paul Păltănea şi are mai multe sedii expoziţionale: pe strada Domnească nr. 25, pe strada Al.I.Cuza nr. 80 (Casa Cuza Vodă), pe strada Eroilor nr. 64 (Casa Colecţiilor), iar în judeţ, trei case memoriale, la Costache Negri, Iveşti şi Suhurlui.
- Cum veţi pune în valoare Castrul Roman de la Tirighina şi Valul lui Traian?
- La Tirighina, cât timp terenul se află în „ograda” Consiliului Local, nimic nu se va schimba. În măsura în care Consiliul Local şi cel Judeţean vor încheia un parteneriat şi vor face un proiect european, va putea fi salvat ceea ce a mai rămas din întregul sit din acea zonă. În urmă cu vreo trei ani, în urma unei ploi torenţiale s-a rupt o bucată din terenul de la Tirighina, pornind din zona de necropolă, pe latura de nord, continuând cu drumul judeţean Galaţi – Tecuci, până în zona triajului de la Barboşi. În ceea ce priveşte Valul lui Traian, suntem în etapa a doua a proiectului de reconstituire a unei porţiuni din sistemul defensiv din zona Gârboavele. Anul trecut s-au făcut măsurători, a fost identificată bucata din Val de 4 hectare ce urmează să fie prinsă în acest proiect, pe latura de sud a Pădurii Gârboavele, la limita dintre Tuluceşti şi Odaia Manolache. Anul acesta, se derulează procedurile de despăgubire a proprietarilor ce au parcele de teren ce intersectează zona Valului. Urmează cercetarea arheologică şi lucrările pentru reconstituirea Valului de pământ cu palisadă, amenajarea spaţiilor expoziţionale şi a unui muzeu de sit, cu fonduri europene.
- Unde s-a oprit proiectul privind decopertarea Cavoului Roman?
- În privinţa Cavoului Roman, a existat în 2013 o solicitare din partea Primăriei, pentru a se face o analiză a zonei din punct de vedere arheologic. De ce nu s-a continuat nu ştiu, eu sunt doar executant: primesc comanda, merg cu arheologii şi ne facem treaba. Terenul este domeniu public şi este al Consiliului Local, care trebuie să aprobe finanţarea, însă nu se poate începe decopertarea fără a exista un proiect care să asigure conservarea şi punerea în valoare a Cavoului Roman. Plus că nimeni nu ne garantează că porţiunile de frescă văzute de profesorul Brudiu în 1977 s-au păstrat aşa cum erau atunci. După 1990 s-a aruncat la coş o lege care stabilea foarte clar ce înseamnă protecţia monumentelor istorice. Astfel s-au distrus clădiri, s-au dat terenuri din zone de sit: dacă în anii 60 s-a făcut drumul de transport al minereului din Port în Combinat şi toată zona Necropolei de vizavi de Castrul Roman a fost afectată serios din cauza excavaţiilor de pământ pentru Combinat, măcar atunci nu a fost afectată zona în care s-au făcut săpături din anii 50 până în 97, în zona Castellumului şi a părţii centrale a fortificaţiei de la Tirighina. După 1990, s-a stricat tot ce se mai putea strica. Anul acesta vom continua săpăturile arheologice de la Negrileşti şi Cavadineşti: în 1957, Ion T. Dragomir a făcut ultimele descoperiri acolo. Redeschizând şantierul, am făcut unele descoperiri spectaculoase, care vor fi prezentate publicului gălăţean într-o expoziţie organizată de muzeograful Ilie Costel.
- Care este, în prezent, patrimoniul Muzeului de Istorie?
- După retrocedarea fostului sediu, Casa Cavaliotti, de pe strada Maior Iancu Fotea nr. 2, o parte dintre bunuri sunt în expunere, în municipiu sau în judeţ, iar altele au fost duse în depozite provizorii. Am început reinventarierea tuturor bunurilor patrimoniale şi apar la lumină obiecte de patrimoniu care erau considerate pierdute, tăiate din registrele de acum 50 de ani: de exemplu, o fereastră, făcută cum era obiceiul în secolul 17, din băşică de bou răzuită, cum aveau chiliile de la Precista. A fost descoperită de către Ion T. Dragomir, fostul director al muzeului, în urma unor săpături arheologice de pe la Suceveni, acum vreo 40 de ani. Faptul că şi depozitul de arheologie s-a mutat de-a lungul timpului, dintr-o parte în alta, a făcut ca unele piese să fie uitate. Inventarierea se va încheia până la sfârşitul acestui an. Sediul din strada Domnească nr. 25 este spaţiu de expunere pentru o parte din colecţia de arheologie şi istorie veche şi străveche.
- Ce se întâmplă în Lapidariumul din prelungirea Casei Cavaliotti?
- Lapidariumul este încă nefuncţional pentru muzeu, întrucât neavând un alt spaţiu unde să ducem aproape 50.000 de piese de patrimoniu, a trebuit să compartimentăm alveolele de la parter şi să facem depozite. Există un proiect pentru valorificarea spaţiului din Lapidarium: cu ajutorul militarilor de la Unitatea de Pompieri am mutat unul dintre cele patru sarcofage, cel mai mare, către mijlocul Lapidariumului şi sperăm ca din toamnă parterul să poată fi vizitat.
- Care sunt punctele de atracţie la Casa Cuza Vodă şi Casa Colecţiilor?
- La Casa Cuza oferim vizitatorilor expoziţii temporare de istorie modernă şi medievală. La Farmacia Ţinc – Casa Colecţiilor, pe lângă expoziţiile de bază – cea de Ambient gălăţean, Colecţia Makşay şi cea dedicată Smarandei Brăescu, în luna aprilie, vom deschide, la Mansardă, o expoziţie temporară: o istorie a reflectării spaţiului cosmic în secolul XX în filatelia universală. O colecţie fabuloasă a inventatorului gălăţean Doru Tătar.
Cine este Cristian Căldăraru
Cristian Dragoş Căldăraru s-a născut pe 28 mai 1952, la Galaţi. A absolvit în 1978 secţia Istorie a Facultăţii de Istorie-Filozofie de la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi, iar în anul 2000, Institutul de Management în Turism de la Suceava. În 2007, a obţinut diploma de Master în Managementul educaţional, la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi. În 2009, a devenit Manager de proiect, pe proiecte de finanţare, la Fundaţia Şcoala Română de Afaceri, Filiala Galaţi.
Între 1979 şi 1991, a lucrat ca muzeograf la Muzeul de artă feudală religioasă „Precista” Galaţi, al Arhiepiscopiei Tomisului şi Dunării de Jos. Între 1991 şi 2003, a fost director la Agenţia Judeţeană a Taberelor Şcolare Galaţi, apoi, între 2003 şi 2007 - profesor de istorie la Liceul de Artă „D. Cuclin” şi Şcoala Generală nr. 2 Galaţi, iar din 2007, este director al Muzeului de Istorie. Deţine atestat în iconografie, genealogie şi paleografie românească, acordat de Patriarhia Ortodoxă Română.
