„Ziua muncii” era sărbătorită prin odihnă, la iarbă verde, înainte de venirea comuniştilor. În cotidianul gălăţean „Acţiunea”, din 4 mai 1935, scrie că ziua „a decurs în localitate în perfectă linişte”, dar „cu un fast deosebit”: muncitorimea din oraş şi port a participat la o întrunire la Casa Poporului de pe str. Danubiului, vorbind despre muncitori „muritori de foame”. S-a emis o moţiune împotriva războiului, a fascismului, pentru dezarmare şi impozitare corectă. Mai aflăm că, de 1 mai, divizionara locală D.V.A. a susţinut „un match de foot-ball” cu Unirea CFR, în cadrul diviziei naţionale B: i-am bătut pe păşcăneni cu 7 – 0 la ei acasă! Editorialul semnat de Teodor Iordache (cel care a editat apoi Albumul Galaţilor 1935 - 1936) era numit chiar „Ziua muncii”, punctând: „ziua muncei este o iniţiativă socialistă, deşi suntem de acord asupra faptului că munca merită să se bucure de sărbătorire”, „plugărimea merge astăzi la câmp cu aceiaş lipsă de solemnitate caracteristică tuturor zilelor de muncă”. Ţăranul român „nu are şi nu va avea niciodată puncte de contact sufletesc cu discipolii lui Karl Marx”, sătenii serbând Armindeniul, ziua prorocului Eremia, începutul primăverii. Organizarea de greve sau manifestaţii „scoboară prestigiul zilei de 1 Mai la nivelul gălăgiei electorale obişnuite”. „Acţiunea” din 2 mai 1934 consemna că 1 Mai trecuse „fără tradiţionala ieşire la câmp”, cu „ploaie măruntă şi agasantă”, gălăţenii rămânând acasă, lângă radio sau patefoane demodate.
Înainte de comunism, 1 Mai însemna picnic/ În 1935, i-am bătut pe păşcăneni cu 7 – 0! Scris de Victor Cilincă
Mai multe din această categorie:
