9 Mai înseamnă pentru români trei sărbători „personale”, cu implicaţii internaţionale. Înainte de revoluţie, aveam parte doar de evocarea ultimului război mondial – cu eroismul, amintirea sacrificiului, „întoarcerea armelor” împotriva hitleriştilor, nu şi… „Vă ordon, treceţi Prutul!”. După revoluţie, mai ales după intrarea în UE, a primat Ziua Europei – eram europeni, era o altă victorie. Alta. Politică…
Un singur nume în patru războaie: "11 Siret"
9 Mai 1877, Declaraţia de Independenţă a României şi 9 Mai 1945, Ziua Victoriei, semnarea păcii după Al Doilea Război Mondial, au şi puternice ecouri gălăţene: redutabilul Regiment 11 Siret şi-a lăsat sângele pe câmpurile de luptă, cu turcii la 1877 (dar şi în 1913, tot în Bulgaria, în Al Doilea Război balcanic şi apoi în primul Război Mondial), ca şi în Al Doilea, pentru eliberarea Basarabiei, de la Ţiganca la Nistru, cucerind Odesa (un gălăţean le-a salvat Opera, pe care nemţii urmau s-o distrugă la retragere!), mărşăluind spre Stalingrad, apoi în Vest, până în Munţii Tatra. O stradă îi poartă încă numele la Galaţi.
Declaraţia de Independenţă: 9 sau… 10 mai?
Ca şi în vremurile noastre, politicul şi-a disputat şi… ziua exactă! În Sesiunea Extraordinară a Adunării Deputaţilor din 9 mai 1877, Mihail Kogălniceanu, ministrul de Externe, a proclamat: „Camera ia act că războiul între România şi Turcia, că ruperea legăturilor noastre cu Poarta şi independenţa absolută a României au primit consacrarea lor oficială“. Principele Carol, viitorul prim rege al României din 1881, declara însă şi el, a doua zi, aceeaşi independenţă: „Sărbătoarea naţională de astăzi se celebrează de astă dată cu deosebire, ca fiind ziua proclamării independenţei“. Evenimentul coincidea cu Ziua regalităţii, evocând 10 mai 1866 - atunci Carol depunea jurământul ca principe ereditar al României. Pe 10 mai 1881 a fost proclamat Regatul României. Caragiale satiriza confiscarea evenimentului: „Ca rol fu mare, mititelul!“ Iar comuniştii au avut grijă să marcheze, jumătate de secol, data de 9 şi nu de 10 mai.
Victoria cu… ciocu´ mic!
Eroii Independenţii au numele săpate în Mausoleul de la „Eternitatea” al tuturor războaielor românilor din '77 încoace, construit în 1927, unde comuniştii au distrus inscripţia care cerea protecţie divină... Există şi un obelisc ridicat în memoria eroilor Corpului 14 de armată rus, care a traversat în ´77, primul, Dunărea, pe la Galaţi. Monumentul este izolat în parcul din curtea Şcolii Gimnaziale nr. 2 „Ctin. Gh. Marinescu”, din Ţiglina. Important pentru noi este însă vulturul victorios din faţa sediului Direcţiei de Muncă şi Protecţie Socială de pe strada cu nume potrivit: „Regiment 11 Siret”. Vulturul de pe monumentul de la fosta cazarmă a Regimentului are ciocul aproape complet distrus! Şi un soclu crăpat, care mai poarta o placă de marmură cu numele celor căzuţi la Plevna, Griviţa sau Smârdan, dar şi în 1913, Al Doilea Război Balcanic, când armata a ocupat, în 1913, Sofia. Din Regimentului 11 Siret au căzut în 1877 şi alţi recruţi din judeţ, de pildă din fosta comună Măxineni, care şi-a schimbat numele de Independenţa. Localitate cu fii pierduţi şi la Mărăşeşti, şi în celelalte conflagraţii. În regiment au luptat şi brăileni.
