Întâmplarea face să-l fi contactat, telefonic, pe managerul Bibliotecii judeţene „V. A. Urechia”, prof. dr. Zanfir Ilie, tocmai când abia ieşise de la Ambasada Elveţiei de la Bucureşti, cu o donaţie „caldă” de carte străină de beletristică, oferită prin generozitatea reprezentanţilor Ţării Cantoanelor în ţara noastră. Este vorba despre 250 de tiluri, carte tipărită în limbi de largă circulaţie: franceză, germană şi italiană!
"Am avut onoarea să fiu invitat aici şi am fost primit, într-o atmosferă extraordinară, de ambasadorul Confederaţiei Elveţiene la Bucureşti, Excelenţa Sa Jean-Hubert Lebet", a declarat directorul gălăţean, care mi-a relatat şi povestea acestei noi donaţii pentru sectorul de carte străină, foarte frecventat în bibliotecă şi nu numai, de către cetăţenii străini, dar şi de gălăţeni. Totul a început de Paşte, când de fapt biblioteca era în vacanţă, iar Thomas Staufer, şeful Biroului Contribuţiei Elveţiene din cadrul ambasadei, însoţit de o gălăţeancă, prof. univ. Simina Tănăsescu, a vrut să vadă biblioteca, despre care se vorbeşte la superlativ în ţară şi al cărei prag este trecut zilnic de cel puţin o mie de cititori. Directorul Zanfir a fost gazdă şi ghid, iar printre ofertele bibliotecii elveţianului nu i-a scăpat atunci „raftul american” - cărţile în limba engleză donate de Ambasada SUA în România, vizibil citite. A urmat o promisiune, dar directorul bibliotecii a crezut atunci că este doar o amabilitate. Plăcut impresionat de cele văzute, Thomas Staufer i-a trimis, însă, săptămâna trecută, o invitaţie la ambasadă reprezentantului bibliotecii noastre.
Ambasadorul şi-a exprimat şi regretul că la Galaţi nu mai trăiesc elveţieni… Să spunem măcar că, de pe la sfârşitului secolului al XIX-lea, când s-au construit marile trasee feroviare, şi până după cel de-Al Doilea Război Mondial, când vorbitorii de germană au plecat de teama sovieticilor, am avut o colonie elveţiană de câteva sute de suflete - specialişti în domeniul feroviar, în special. La Galaţi se vota pentru alegerile din Elveţia, se făcea chiar şi instrucţie militară, deşi Elveţia a rămas în timpul războiului o ţară neutră. Am aflat toate aceasta de la venerabilul Mircea Werner Käeser, născut într-o familie elveţiană la Galaţi, entuziast care după 1989 a organizat mai multe acţiuni de binefacere pentru oraşul nostru, pe care şi-l amintea cu drag.
