Cercetător cu patimă al istoriei meleagurilor dunărene, publicistul Tudose Tatu propune Primăriei şi Consiliului Local ca ziua înfiinţării regimului porto-franco la Galaţi, începutul unei extraordinare dezvoltări, să devină „Ziua Oraşului Porto-Franco Galaţi”, cu evocarea celor care au contribuit la propăşirea urbei.
Iată şi câteva dintre argumente: „În data de 1 iunie a anului 1837 a intrat în vigoare la Galaţi regimul de Porto-Franco, solicitat de comunitatea locală încă din 1834, la întoarcerea de la Constantinopol a noului domn al Moldovei, Mihail Sturza. Acest regim de port-liber acordat întregului oraş a însemnat în perioada 1837-1883 o dezvoltare accelerată a localităţii din toate punctele de vedere.” Dovada: „Astfel, dacă în 1836 numărul locuitorilor era de 9.908 suflete, al caselor de 1.450, hotelurilor - 10, fabricilor - 2, comercianţilor - 43 şi veniturile municipalităţii de doar 65.621 piaştri sau lei, cu totul alta va fi fost situaţia peste un număr de doar cinci ani. Galaţiul avea 18.096 de locuitori, 2.882 de case, 31 hoteluri, fabrici - 5, comercianţi - 63, iar veniturile municipalităţii erau de 203.764 piaştri sau lei. Progresul a fost cât se poate de evident. (…) Pe 15 ianuarie 1882, erau 40.022 de locuitori, 5.061 de case de zid, case cu un etaj - 641, cu două etaje - 14, case din piatră - 1, case din piatră cu un etaj -1, case din lemn - 443, case din lemn cu etaj - 2, bordeie - 249. Fabrici: 2 gatere, 4 de lumânări, 3 de macaroane, 2 de fierărie, 17 alte fabrici şi mori, 5 mori cu aburi, 2 cu cai, 24 mori de vânt.
După cum se poate observa, regimul de „porto-franco” a constituit cea mai benefică perioadă în istoria oraşului Galaţi, perioada în care statutul acestuia s-a schimbat din cel de „târg” în acela de cel mai important centru comercial, industrial şi diplomatic al Dunării de Jos”, motivează Tudose Tatu.
