Papionul profesorului de istorie Valentin Bodea este prezent la evenimente culturale cu parfum de epocă. Istoricul tace şi face, a lăsat deja CEVA oraşului: a scos două volume dintr-o preţioasă serie de «Monumente istorice şi de arhitectură» ale Galaţilor; un al treilea e aproape gata…
«Dragostea de Galaţiul vechi? Asta s-a născut aşa, treptat-treptat. Am venit aici în anul 2000 - eu sunt din Focşani, dar născut la Brăila. În 2005, când am terminat [Facultatea], încă nu era nicio dragoste pentru oraş. Am plecat acasă cam un an şi, când m-am reîntors, am intrat în învăţământ, după care m-am înscris la masterat. Aşa a apărut dragostea mea pentru oraş: a venit odată cu intrarea la masterat. Plecasem pe altă temă, dar am renunţat la Pavel Chinezul din Timişoara şi am venit mai aproape, la clădirile-monument din Galaţi, pentru că pur şi simplu nu văzusem acele clădiri aşa cum trebuie cât am stat în Galaţi, nici prima oară, nici a doua oară! Din păcate, par invizibile pentru gălăţeni, care sunt obişnuiţi cu ele. Alţii le iubesc, de exemplu, pe strada Domnească, un domn Capriş a prins drag de o clădire şi, aflând că a fost a doctorului Serfioti, a investit bani. Puţini ar face gestul: nu e monument istoric şi Primăria nu avea de gând să facă ceva, aşă că totul rămânea în paragină sau găzduia câţiva săraci. A simţit această dragoste poate şi pentru că a aflat mai multe despre doctorul Serfioti, despre moştenitori… Se ştia că e construită după 1900, însă cercetând am aflat că este din 1867, iar arhitectul, Oscar Şwab, a fost şi arhitect la Comisa Europeană a Dunării. Da, contează foarte mult «sufletul» unei case. De exemplu, ştie un student că Universitatea a fost Palat de Justiţie? S-a discutat şi cu Primăria, şi cu Direcţia de Cultură despre nişte plăcuţe care să adauge la informaţia că sunt case monument istoric sau de importanţă istorică şi câteva date privind anul, stilul, proprietarii… Din păcate, au început să se pună doar buline roşii…»
