Vă rog să-l ascultaţi pe tenorul de talie europeană, născut la Galaţi, Nae Leonard, în aria „Balalaica” din opereta „Orloff”.
Sau într-o arie din „Creola”. Un disc din 1928, înregistrat (la Viena!) cu orchesta lăutarului compozitor Petrică Moţoi.
Dar nu numai aceste sunete au rămas, mai există şi casa în care tenorul a văzut lumina zilei! Sunetele „prăfuite” ale plăcii de patefon pot dezamăgi, dar şi mângâia, amintind gloria maestrului, care, în perioada interbelică, ridica săli în picioare, la Paris, Lyon sau Marsilia. Era prietenul marelui compozitor austriac Franz Lehar, autor al operetei „Văduva veselă”, cel care recunoştea: „Domnule Leonard, sunteţi cel mai bun interpret al operelor mele!” Doar războiul din 1916 l-a împiedicat pe Lehar să dirijeze spectacolul tenorului de la Bucureşti.
Leonard: un fenomen de tip Rudolph Valentino, bărbatul fermecător al cărui chip se vindea pe cărţi poştale ţinute sub pernă şi de eleve, şi de profesoare, cu vocea un brand de ţară!… La Chişinău, într-o iarnă, soţia primarului, cea a procurorului şi alte frumoase înnebunite de mitul Leonard au deshămat caii de la sanie şi au tras ele sania maestrului de la teatru la Hotel „Londra”… Doar zvonul că ar fi murit l-a făcut pe un lacom investitor să vândă poze contrafăcute cu Leonard pe catafalc…
Urme în mahala
"Am foarte mare succes cu Bajadera, pe care aseară am jucat-o a 32-a oară”, scria Leonard din Paris, în februarie ´32. „Cu tot şovinismul lor Parizienii mi au făcut un mare loc în simpatia lor. Sunt primit cu aplause şi bisat şi trisat în fie ce seară.” („Leonard - soldatul de ciocolată”, de Gaby Michailescu).
Teatrul Muzical Galaţi, care organizează un festival muzical internaţional cu numele tenorului, se cheamă, din 1972, „Nae Leonard” şi are în faţă bustul acestuia, realizat de Gh. Terescenco. La Bucureşti există un bust de bronz ridicat în Parcul Kiseleff, realizat de sculptorul Oscar Han, în 1929. La Galaţi, paralelă cu bulevardul Siderurgiştilor, strada Nae Leonard merge frumos printre blocuri… Dar nu aici a locuit Leonard!
În cartierul plângerii…
Când ajungi în Piaţa Moruzi şi intri pe strada Păcii, pe stânga te loveşte o clădire de epocă, cu stil, acum ruinată, cu mobilă şi gunoaie în stradă, fără ferestre, însă… locuită! Pe partea cealaltă a străzii, la numărul 12, o clădire simplă, fără stil: este chiar fosta casă bătrânească din sărmanul cartier Bădălan în care Leonard s-a născut, în familia Nae, ori Naia, pe 13 decembrie 1886.
Avea să se stingă cu o boală de plămâni pe 24 decembrie 1928, la numai 42 de ani, la Câmpulung.
Cel supranumit "Prinţul operetei", fiul unui modest mecanic de locomotivă, gălăţeanul Constantin Nae, şi al unei vieneze de la care copilul pare a fi moştenit talentul vocal, Carolina Schäffer, a locuit doar un an la Galaţi, unde s-a mai întors în turnee. Într-un turneu cu o trupă de 110 oameni la Galaţi, scrie Michailescu, tenorul exclama în faţa interpretului Nicu Kanner: „Măi, Kănăraş, ştii tu unde m-am născut?… La Galaţi, mă! Acesta-i oraşul meu!!!”
Directorul Teatrului „Leonard”, în vizită la Leonard
Am găsit pe internet o fotografie din anul 1970 a imobilului, din colecţia Mihai Dan Bărbulescu.
Casei bătrâneşti i s-au adus modificări: la faţadă, o fereastră a fost transformată între timp în uşă. De la Direcţia pentru Cultură a judeţului aflasem că nici n-ar mai exista casa lui Leonard, iar vestea că modesta clădire, cu valoare de patrimoniu sentimental-istoric, mai există m-a bucurat.
Entuziast s-a arătat şi directorul Teatrului „Leonard” (care are un mini-muzeu în foaier), Teodor Niţă, care m-a însoţit deja, într-o primă vizită, la casa de la nr. 12. Am putut vorbi cu fiica proprietarului, managerul a stabilit şi o legătură prin telefon cu acesta, dl Nelu Pavel. Speram să găsim mai multe date, însă proprietarii au aflat chiar de la noi că locuiesc într-o casă glorioasă, cu o curte mare, pe care au cumpărat-o în anul 2000.
Casa, cu pereţii bine făţuiţi şi, mde, după modă, cu termopane la uşi şi ferestre, e în reparaţie: oamenii sunt gospodari!
Descoperită în… carte
Profesorul Valentin Bodea, care a scos până acum două cărţi despre clădiri de patrimoniu gălăţene, a studiat şi istoria acestui imobil, a cărui fotografie veche a descoperit-o pe site-ul Asociaţiei pentru Renaşterea Galaţiului. A căutat în rafturile bibliotecii judeţene cărţi despre tenorul gălăţean. În cartea “Asta seara cântă Leonard”, de Stelian Ionescu-Angel, din 1970, apare adresa: str. Moruzzi nr. 8; actualizat, Păcii nr. 12. O locuinţă modestă, cu două odăi, antreu şi bucătărie, construită prin 1885 de soţii Nae, precizează cercetătorul.
CITEŞTE ŞI: Casa Mantu, la începutul sfârşitului. A dispărut gardul metalic
Ar trebui semnalată printr-un panou stradal, ca la Brăila sau chiar la I. C. Brătianu, ar putea să i se monteze o placă memorială! Nu este casă de patrimoniu, nu este o operă de artă şi de arhitectură, însă este un semn al permanenţei, în lucruri modeste, a semnelor unui mare artist român!
A fost odată...
Opereta „Leonard”, scrisă special pentru Galaţi
Criticul de artă Corneliu Stoica consemnează faptul că numele Leonard „a fost acordat Teatrului Muzical la 24 decembrie 1972.
A fost atunci prilejul când s-a jucat în premieră absolută opereta în două acte „Leonard” de Florin Comişel, scrisă special pentru această instituţie”, pe libretul lui Aurel Storin şi Barbu Alexandru.
Leonard, la Paris, în rol de rajah. Costumul este păstrat cu sfinţenie în teatru
Dirijată de regretatul Silviu Zavulovici, cu dispărutul tenor Ion Frigioiu în rolul lui Leonard, cu marea soprană Lucia Ţibuleac, dar şi cu actori de la Teatrul Dramatic, printre care Gheorghe V. Gheorghe şi regretatul Mihai Mihail.
În foaierul teatrului
Notăm doar un fragment potrivit: „Uite, Barcanescule, aia de-acolo e casa în care m-am născut. De câte ori sunt în turneu pe-aici, nu se poate să nu mă reped până-n strada Moruzi, s-o privesc. Parcă-mi dau lacrimile”.
