Uimitor lucru, Excelenţa Sa Paul Brummell, ambasadorul Marii Britanii la Bucureşti, a venit vineri seara neînsoţit la Muzeul Casa Cuza Vodă. Nici în ţara ta nu te aventurezi fără un ghid, fără protecţie, dar în noi a avut, iată, încredere. Ambasadorul şi-a lăsat şoferul la maşină şi a păşit ca un simplu vizitator spre vechea reşedinţă a pârcălabului Cuza.
Se vede că se documentase înainte, după întrebările puse amfitrionului, prof. Cristian Dragoş Căldăraru, directorul Muzeului judeţean de Istorie „Paul Păltănea”, muzeu a cărui secţie de pe strada cu numele „domnitorului Unirii” a mai fost vizitată, într-un an şi jumătate, de nu mai puţin de patru ambasadori: recent, cel al Bulgariei, anul trecut, cel al Germaniei (care a vizitat şi Casa Colecţiilor şi care a promis că va onora şi sărbătoarea aniversării muzeului gălăţean, în toamnă), acum doi ani, cel al Franţei, şi acum cel britanic.
De altfel, înaltul oaspete a şi tras acum puţin cu ochiul la cuvintele scrise în Cartea de Onoare a muzeului de către ceilalţi ambasadori. Numai că domnia sa a scris în româneşte, mulţumind despre cele aflate despre domnitorul Cuza la Galaţi şi despre Consulatul britanic de la noi. „Galaţiul era cunoscut şi ca „oraşul consulatelor”: a avut cele mai multe consulate din întreaga Românie” - 23 de consulate din Europa, America, Australia, Extremul Orient, l-a informat directorul muzeului pe oaspetele care nu şi-a reprimat o exclamaţie de surpriză.
Oaspetele şi-a luat tot timpul notiţe: de asemenea uimitor a fost faptul că oaspetele nu a vorbit nicio clipă în engleză. Sosit vara trecută în România, a urmat sfatul predecesorului său, acela de a deprinde limba noastră.
Înfrăţirea uitată dintre Galaţi şi Coventry
Ambasadorul a putut admira în muzeu, printre multe altele, şi automobilul de colecţie (au mai rămas numai trei pe tot mapamondul!) care, la început de secol XX, speria lumea cu formidabilă sa viteză de 20 km/h, a văzut o elegantă sticlă mată de „Borviz”, apă minerală englezească, îmbuteliată acum mai bine de-un veac.
Şi-a notat în carneţel tot-tot! Despre Cuza şi Kogălniceanu, despre Negri (a văzut obiecte care le-au aparţinut marilor oameni), despre Porto-Franco şi Comisia Europeană a Dunării - prima instituţie europeană din România. Şi despre înfrăţirea, cam uitată azi, între Galaţi şi Coventry, ambele oraşe suferind mari distrugeri (un fel de Guernica, de mai mici proporţii), în cel de-Al Doilea Război Mondial. Galaţiul are chiar şi un cartier Coventry, rămas însă în folclor drept „La Francezi".
A aflat şi despre „cea mai frumoasă gălăţeancă” din vremea Primului Război Mondial, Sybille Crissoveloni, englezoaica prietenă intimă cu regina Maria, regina fiind de asemenea de sânge britanic, nepoată a reginei Victoria şi fiică a ducelui de Edinburgh. Şi despre conacul de la Ghidigeni al englezoaicei, unde regina scriitoare se refugia când avea ocazia.
Ambasadorul a primit în dar volumele cu jurnalul lui Dimitrie Iuraşcu, gălăţean cu o carieră diplomatică îndelungată, în capitale importante ale diplomaţiei europene, în vremurile tulburi ale celui de-Al Doilea Război Mondial.
Ambasadorul rugase pe cineva de la Ambasadă să sune la muzeu în preziua vizitei, să întrebe dacă poate să includă muzeul pe agenda sa. Era interesat şi de fostul Consulat general britanic de la Galaţi (aveam şi consul şi viceconsul aici, din 1927 până în 1933!). A aflat că acest consulat general a funcţionat, cu chirie, în mai multe locuri centrale, printre care şi o clădire, rămasă în picioare, din fericire, de pe strada Lascăr Catargiu (acum str. Gării) nr. 2, lângă restaurantul „Cafe Journal”. Şi, dacă va mai reveni, va putea afla despre fabuloasa istorie a unor diplomaţi britanici influenţi de la Dunăre, precum sir Charles Cunningham, consul vreme de-un sfert de veac de secol XIX, la Galaţi.
Diplomat în mai multe colţuri de lume
În august sosit la post, ambasadorul a vorbit deja (exclusiv în) româneşte încă de la prima conferinţă de presă, după ce ne-a aprofundat limba, în câteva luni, aşa cum fusese sfătuit şi de predecesorul său, Martin Harris, care a preluat postul de la Moscova.
La prima sa conferinţă de presă, ambasadorul remarca faptul că nivelul schimburilor România - Marea Britanie a fost de 3,3 miliarde de euro în 2013, „un nivel record”, deci „relaţiile comerciale merg într-o direcţie foarte bună, dar balanţa este în favoarea României”, care a exportat de aproape două miliarde de euro, faţă de exportul firmelor britanice, de aproape 1,25 miliarde de euro.
Diplomatul a mai fost: Înalt Reprezentant în Bridgetown (2009-2014), ambasador în Astana (2005-2009), ambasador în Ashgabat (2002-2005), şef adjunct al Unităţii de Urgenţă (Afganistan) din Ministerul britanic de Externe (2001), şef adjunct al Departamentului Oriental (2000-2001), prim-secretar (Politic, Presă şi Afaceri Publice) la Roma (1995-2000), şef al biroului de ştiinţă şi tehnologie (1993-1994), membru în echipa de organizare de conferinţe în cadrul misiunii diplomatice britanice la ONU în New York (1992), secretar politic de gradul trei şi, ulterior, doi la Islamabad (1989-1992), membru în Departamentul pentru America de Sud al Ministerului britanic de Externe (1988-1989), membru în Departamentul de Cercetare (1988). Şi-a început cariera diplomatică în 1987.
Acum, la Galaţi, a lăsat impresia unui om stilat, empatic şi foarte popular, deloc distant.
