Evaluaţi acest articol
(23 voturi)
1 comentariu

Galaţiul a fost, în frământatul secol XIX, o insulă a libertăţii, pe care găseau salvare revoluţionari din popoare ce visau să-şi câştige independenţa de sub marile imperii. Astfel, o comunitate harnică, cea bulgărească, s-a instalat şi la Galaţi, mai mult cu neguţători decât cu grădinari, pentru a emigra din nou acasă, odată cu câştigarea independenţei ţării.

Astăzi, nu mai există niciun bulgar în parohia Bisericii "Sf. Pantelimon", cunoscută drept "biserica bulgărească", de pe strada Nicolae Bălcescu nr. 33, printre cele 1.500 de familii care se închină aici. Au rămas urmele în piatră: o Atlantidă bulgărească, cu biserică şi şcoală, preţios lăcaş de cult şi o căsuţă parohială ce urmează să fie o grădiniţă pentru copii cu deficienţe.

A ţinut cândva loc de catedrală

Lucrările au debutat în 1861, iar în 1887 biserica era pregătită pentru sfinţire, nota primul nostru istoric, Moise N. Pacu, în „Cartea judeţului Covurluiu”. În oraşul în care în ultimul deceniu de secol XIX locuiau doar 840 de etnici bulgari, şi românii din parohie au contribuit, desigur, la cheltuielile de construcţie. "La 11 septembrie 1860, comisul Iordache Antachi şi Efstati Atanasiu, delegaţi ai comunităţii bulgare din oraş, cer Primăriei îngăduinţa de a începe zidirea bisericii "Sf. Pantelimon", avâd strâns tot "materialul trebuitor"." Totuşi, din lipsa fondurilor, lucrările s-au terminat abia în 1887, cu sfinţirea de către Episcopul Partenie Clinceni. "Catedrala Episcopală fiind afectată de cutremurele din 1977 şi 1986, slujbele arhiereşti s‑au oficiat în această biserică în răstimpul 15 august 1989 ‑ 16 aprilie 1993", scria Paul Păltănea, în „Istoria oraşului Galaţi”. Istoricul menţionează şi că în preajma datei ridicării sfântului lăcaş, deşi populaţia oraşului nu crescuse mult, suprafaţa urbei aproape se dublase, după cum arăta un plan al inginerului Rizer. Prin "Ciasta" (cartierul) a doua trecea "Uliţa bulgărească", care mergea pe lângă biserica "Sf. Pantelimon".

"Casă" caldă pentru refugiaţii bulgari

Dr. Iavor Stoyanof, cercetător, consilier la Ambasada Bulgariei, însoţindu-l recent la Galaţi pe ambasadorul Aleksandar Filipov, ocazie cu care delegaţia a vizitat şi biserica, puncta la colocviul ştiinţific organizat atunci de Muzeul de Istorie că bulgarii bogaţi din Galaţi, deşi nu luptau direct, le asigurau revoluţionarilor fonduri pentru armament, muniţie, uniforme. Şi un lucru remarcabil: cum, sub ocupaţie turcească, bulgarii n-au avut dreptul de a-şi dezvolta învăţământul, prima academie bulgară a trebuit să fie de fapt fondată… în România, la Bucureşti!

Un revoluţionar căzut cu arma-n mână

O placă de marmură ştearsă, pe zidul căsuţei parohiale, cândva şcoală bulgărească, arată că Hristo Botev, poet şi conducător al mişcării bulgare de eliberare naţională, a locuit aici între 1871 şi 1872. Emigrat în Ţările Române între 1867 şi1876, când moare în luptă, la reîntoarcerea în Bulgaria, Botev a făcut la noi propagandă revoluţionară pentru eliberarea Bulgariei de sub jugul turcesc. În 1858, Şcoala bulgărească fondată în acelaşi imobil de arhimandritul Maxim Raicovici a fost autorizată, închizându-se la moartea sa, în 1874.

"Glasul" lemnului de cireş...

Biserica, la restaurarea anevoiasă a căreia s-a înhămat părintele paroh Dumitru Gheorghe, a fost ridicată prin stăruinţa arhimandritul Maxim Raicovici, prelat bulgar al cărui monument frumos funerar din marmură neagră stă încă intact lângă zidul bisericii.

Ridicată în stil bizantin, cu influenţe slave şi cu un pridvor adăugat în primul deceniu al secolului XX, biserica din cărămidă n-a fost pictată până acum interior, lucrare care va fi realizată în viitor. Doar o pictură, impresionantă însă, parcă luminează singură biserica: Pantocratorul turlei celei mari, pictat de gălăţeanul Gh. Th. Donev, în 1937, la restaurarea aşezământului. Altă restaurare s-a făcut în 1963 şi pereţii, acum „la roşu”, au fost vopsiţi albastru.

Cu binecuvântarea ariepiscopului dr. Casian Crăciun, aici au început, în 2008, lucrări de restaurare. Catapeteasma sculptată (în lemn de cireş, ne spune preotul paroh Dumitru Gheoghe) pe la 1891, se pare, este extraordinară şi are o căldură a lemnului nevopsit şi un parfum al vremii care a stârnit şi admiraţia oaspeţilor bulgari.

Icoană de… litere

Printre icoanele catapeteasmei realizate în 1886 de pictorul A. C. Popovici, alături de Maica Domnului, Iisus, Sfântul Ioan Botezătorul sau Sfântul Mucenic Pantelimon, patronul spiritual, am remarcat şi cu emoţie… lingvistică şi icoana sfinţilor Chiril şi Metodie, doi fraţi greci, părinţii alfabetului chirilic, îmbrăţişat, în secolul IX, de ortodocşi, se pare, ca o reacţie firească la presiunile catolice, activitatea de promovare a catolicismului şi pe meleagurile noastre fiind puternică. Abia în timpul lui Cuza s-a trecut la grafia latină.

Culoarul ce trece, pe lângă biserică, spre Piaţă, pavat cu dale din rocă vulcanică, are încă farmecul său, îngrădit de lemnele care susţin zidurile dărăpănate ale unei case.

Citit 5215 ori Ultima modificare Joi, 14 Ianuarie 2016 14:47

1 comentariu

  • postat de un galatean Duminică, 12 Iulie 2015 15:54 89.137.136.*** Link la comentariu
    4
    5

    E pacat ca toti cei care trec prin zona isi pun viata in pericol din cauza "zidurilor darapanate" de care aminteati! Chiar nu se poate face nimic?

    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.