Sfântul Nicolae s-a născut în anul 280 d.H. în Patara, o localitate din Lichia, care se găseşte în Asia Mică. Părinţii săi erau oameni foarte credincioşi şi îşi doreau un copil, dar abia după multe rugăciuni Dumnezeu le-a dat un băiat, pe care l-au botezat Nicolae. Se spune că la prima scaldă, deşi abia născut, s-a ridicat în picioare în albie şi a stat trei ore aşa, ceea ce a fost interpretat ca semn de viitoare sfinţenie. Nicolae a învăţat filosofie, teologie şi să tălmăcească Sfânta Scriptură. Pe măsură ce creştea, era tot mai atras de studiul Sfintei Scripturi. Părinţii săi au fost de acord cu propunerea unchiului Sfântului Nicolae, căruia îi purta numele şi care era episcop sau stareţul unei mănăstiri din apropiere, de a urma viaţa monahală. Mai târziu, a fost sfinţit preot de către unchiul său. După ce i-au decedat părinţii în timpul unei epidemii de ciumă, Nicolae a folosit averea moştenită de la ei ajutându-i pe nevoiaşi. Sfântul Nicolae a fost supus multor chinuri pentru dreapta credinţă, mai ales în perioada în care împăratul Diocleţian, unul dintre marii persecutori ai creştinilor, l-a aruncat în temniţă. Totuşi, până şi în închisoare, a continuat să-i întărească pe creştinii închişi cu el. Abia după ce puterea a revenit împăratului Constantin cel Mare, Sfântul Nicolae a fost eliberat.
Minunile săvârşite
Arhiepiscopul Nicolae a avut darul de a face minuni încă din timpul vieţii. Acesta era ascultat de apele mării, care se potoleau la rugăciunile lui. Există credinţa că cetatea Mira a plătit impozite mici, datorită Sfântului Nicolae, care l-a convins pe Împăratul Constantin să le micşoreze, ca oamenilor să le rămână bani pentru a putea trăi. Şi după ridicarea la cer, în anul 342, Sfântul i-a ajutat pe cei aflaţi în nevoi. Marinarii şi pescarii i se roagă şi astăzi, pentru a fi salvaţi de la înec. Ostaşul Petru din Constantinopol, după ce a fost prins de sirieni şi închis s-a gândit că, după ce ar scăpa de acolo, ar lăsa lumea şi s-ar călugări. S-a rugat mult la Sf. Nicolae, care i s-a arătat în vis, promiţându-i că îl va ajuta. La scurt timp, Petru a devenit călugăr şi a trăit în Muntele Athos până la moarte. Totodată, Arhiepiscopul Nicolae este apărătorul copiilor şi ocrotitorul celor care se roagă să aibă urmaşi.
