Venit, din Buzău, la Galaţi, în 1966, ca student la Politehnică, Nicolaie Sburlan poate reconstitui istoria Galaţiului în imagini. A colaborat la fotoclubul Casei Studenţilor, apoi la cineclubul Casei Sindicatelor şi la cel al Casei Tineretului, fiind, în paralel, subinginer la ICPPAM şi, mai târziu, fotoreporter la „Viaţa liberă” (prima fotografie, cu mulţimea din faţa Casei de Cultură, din primul număr al ziarului, pe 22 decembrie 1989, i-a aparţinut). A făcut fotografii de la "Podul de flori", din 1990, de la Giurgiuleşti, cu vizita lui Bill Clinton la Bucureşti, dar şi cu primii parlamentari gălăţeni de după '90. Ca student, a făcut practică şi în Combinat, cunoaşte platforma siderurgică de la începuturi şi până astăzi. Ca angajat al ICPPAM, a putut intra în mai toate fabricile şi uzinele din Galaţi şi a putut face fotografii, ceea ce nu mulţi aveau şansa.
- În comunism, nu aţi fost jurnalist, dar aţi colaborat cu presa...
- Partea de presă am avut-o din vremea studenţiei, când am colaborat cu "Viaţa Studenţească". În perioada aceea, chiar am fost şeful subredacţiei "Viaţa Studenţească" la Galaţi. Am fost martor la evenimente nu numai pe platforma siderurgică. Pe platforma siderurgică, de multe ori, colaboram cu ziarul "Viaţa nouă". Mi-ar fi plăcut să fac jurnalism, dar pentru că tatăl meu a fost preot nu am putut - aşa mi-au zis cei de la "partid", cu tatăl preot nu aveam voie. Îmi erau, totuşi, publicate fotografii. De multe ori, regretatul Paul Popa mă suna şi îmi spunea: Măi, Nicule, vezi că se va elabora nu ştiu ce şarjă, nu am cum să ajung, fă tu două fotografii şi adu-le.
- Aveţi fotografii de la începuturile Combinatului…
- Pe vremea aceea, nu prea aveai voie să faci fotografii peste tot. Pe platforma siderurgică era un birou specializat care supraveghea. Eu, fiind la Institutul de Cercetări, pe baza unui protocol stabilit între conduceri, pentru că trebuia să fac aceste fotografii, când se laminau anumite calităţi de tablă, nişte defecte, aveam voie să fotografiez în Combinat. Eram unul dintre puţinii care intrau cu aparatul de fotografiat în Combinat.
- Vă aduceţi aminte cum s-a amenajat platforma siderurgică?
- Eram student când se aduceau din port componente pentru laminorul de tablă groasă din Combinat. Erau nişte maşini imense. În anii aceia, '66-'67, era o imagine surprinzătoare: nişte trailere care transportau nişte cilindri de laminor cu cadru de cajă, care cântăreau câteva sute de tone, câte două-trei maşini tractau câte o piesă din asta. Traseul era: Port, Centru, Brăilei, Fileşti, Combinat, pe lângă fostele sere gălăţene. Între timp s-a construit pasajul din Centru. Nu mai puteau trece cu 100 de tone peste pasajul de acolo şi atunci s-a făcut un nou traseu pentru piesele grele, pentru LBR 2, pentru LBC, LTG 2. Plecau tot din Port, dar mergeau pe Faleză, Ultimul Leu, Spitalul Judeţean, Barboşi, Combinat.
- La ce aţi mai fost martor?
- La lansările celebrelor platforme de foraj marin, construite la Galaţi, dar şi când au fost expediate tronsoanele podului de la Cernavodă, construite tot la Galaţi. Unde sunt vapoarele făcute la Galaţi, pentru care s-a construit docul uscat din Şantierul Naval? Am fost martor când s-a construit prima elice. A fost o întreagă poveste. Sergiu Nicolaescu a făcut un film despre această elice. Era o navă de 55.000 tdw, care trebuia să plece şi nu venea elicea din Japonia. A venit sarcină de sus, de la şeful statului, să se facă elice la Galaţi. Inginerul Roibu s-a dus în Japonia şi a adus tehnologia. "Păpădia" a fost şi ea o idee adusă din Japonia.
Foto Nicoleta Onofrei
- Lentilele aparatelor dumneavoastră au văzut construcţia Stadionul "Dunărea", a Sălii Sporturilor, a Patinoarului...
-A fost organizat primul campionat mondial de hochei pentru grupa C la Galaţi, la Patinoar. În ultima zi de competiţie, a plouat mărunt, era spre decembrie. Atunci s-a hotărât la Comitetul de Partid să se acopere Patinoarul. Tot cei din Combinat au pus mâna şi au construit Patinoarul.
- Aveţi imagini şi de la construcţia fabricilor de lapte, de îngheţată, de pâine, de bere, ale altor fabrici şi uzine?
- Am imagini, poate nu din timpul construcţiei, dar din activităţile din uzinele şi fabricile de la Galaţi. Am fotografii de la ISCL, unde se făceau lanţurile navale. Dacă mergi în Port şi vezi o ancoră de vapor, te uimeşti când vezi zalele alea care au zece tone. Am imagini din IMH, unde se făceau dispozitive hidraulice pentru tractoare. Era o secţie, practic, a uzinelor Tractorul de la Braşov. Se făceau aici nişte strunjiri de mare fineţe. Am cutii întregi cu filme ale fotografiilor făcute. Pe filmele acestea am prins şi Fusul, întreprinderea textilă de la Galaţi, care era pe Domnească, unde acum este Praktiker. Am imortalizat zecile de soţii ale soţilor care lucrau în Combinat sau în Şantier şi care aduceau venituri ca filatoare.
- Oameni importanţi la Galaţi?
- I-am fotografiat pe Mitică Iancu, Mihai Mihail, Septimiu Pop, Eugen Popescu Cosmin. La fel cum am surprins şi momentul în care echipa de fotbal a Galaţiului a jucat în cupele europene cu Juventus Torino, când pe Stadionul "Dunărea" au fost 25.000 de spectatori. În altă ordine de idei, puţini mai ţin minte sau mai ştiu că Penitenciarul de la Galaţi era unul dintre cele mai dure din ţară, alături de Gherla, Piteşti, Aiud. Au trecut pe aici nume importante ale vieţii publice din România, în perioada de tristă amintire: Ticu Dumitrescu, mitropolitul Ardealului, Antonie Plămădeală, istoricul Paul Păltănea. Am fotografii de la primele întâlniri ale foştilor deţinuţi, care au venit şi au montat placa comemorativă. Am imagini imediat după '90, cu celulele, ferestrele închise cu scânduri, uniformele, celebrele zeghe de puşcărie în dungi alb-maro. Am fotografie cu cosmonauţii Dumitru Dediu şi Dumitru Prunariu. Dediu este gălăţean. Trebuie să ne mândrim cu el, chiar dacă a rămas în echipajul de rezervă, iar în Cosmos a plecat, până la urmă, Prunariu.
1. Cosmonauţii Dumitru Dediu şi Dumitru Prunariu în biroul domnului Sburlan, la Centrul Cultural, 2. Sala Sporturilor, 3. Un tronson al podului de la Cernavodă, 4. 1980 ISCL, 5. BR-ul de la Stirex, în construcţie, 6. Casa de Cultură a sindicatelor 1980, Mitu Stan, prim balerin la Muzical şi coordonator balet la Sindicate, 7, 8. Furnalul 6, august 1980, 9. Îmbuteliere lapte ICIL 1980, 10, 11. IMH, 13. Piscicola, 1980
Sursa foto: Nicolaie Sburlan, arhiva personală
