Galaţi este oraşul în care şi Eminescu a ajuns de două ori în tinereţe. Nu cu servitori şi cu valize pline, ci ca să muncească. Mde, "Cumplit oraş de negustori"...Nu a scris despre teii… fără soţ de pe Domnească sau despre Dunăre, dar se pare că l-a uimit dezvoltarea oraşului plin de firme şi de consulate străine. Am văzut însă, păstrată în arhiva Bibliotecii „V. A. Urechia”, o notă: „Nu ştii câtă bucurie am simţit, văzând Galaţii după Odessa. Mişcarea de aici are un nerv, un simţ, o înţelegi, se profilează departe în orient, vezi cum viitorul îşi plimbă aripile lui protectoare” – scrisoare a poetului, probabil din 1885, către prietenul Vasile Pogor, reprodusă de Octav Minar în publicaţia „Cuvântul Galaţilor din 25 iulie 1922, neatestată documentar.
În cartea „Omagiu lui Mihail Eminescu la 20 ani dela moartea sa”, cu amintiri încă proaspete, adunate şi editate de „Comitetul Comemorării – Galaţi”, tipărit în capitală, la Atelierele Grafice Socec & Co în 1909 şi reeditată recent de Centrul Cultural „Dunărea de Jos” (la stăruinţele regretatului istoric Paul Păltănea), găsim şi o referire la una dintre şederile poetului la Galaţi. Mai întâi să spunem că atât cartea, cât şi conferinţele, spectacolele organizate, menite să ajute şi ea la strângerea de fonduri din toată ţara, dar şi din străinătate, chiar şi de la românii din Paris, pentru ridicarea primei statui din ţară a Poetului (şi, după cum se va vedea într-un articol viitor, şi a unuia dintre primele busturi ale lui Eminescu, dăruite de gălăţeni Capitalei!) a fost o reuşită datorită comitetul condus de un om de cultură gălăţean, procurorul Corneliu Botez, asupra căruia vom reveni, căci avem de ce…
Eminescu – copil „năzdrăvan”
Oamenii din satul Ipoteşti credeau că Eminescu era un copil „năzdrăvan”, care putea şti când va veni ploaia… Din carte aflăm şi întâmplări din viaţa copilului Eminovici, cum se juca şi cum se comporta, şi cum, impresionabil fiind, era speriat de către colegii de şcoală cu fantome. Ori nu-l lăsau să conducă jocul „de-a poşta”, închipuind o trăsură cu cai, nu-l lăsau şi pe el să fie „vizitiu”, băiatul fiind sătul să tot joace rolul unuia dintre cei patru cai la căruţă („rotaş). Iar ceilalţi i-au pus la cale un accident de diligenţă, Eminescu căzând atunci de la vreo trei metri- scrie Şahin, un fost coleg din perioada Cernăuţi.
Poetul, lângă Dunăre, la vreo 12 ani
Despre trecerea poetului prin Galaţi scria în cartea aceasta medicul gălăţean A. Ştefanovici, care în copilărie fusese coleg cu poetul la şcoală la Cernăuţi, unde tatăl poetului întârzia deseori, în acea perioadă, să plătească costurile cazării, iar Eminescu, la vârsta de vreo 12 ani, a trebuit să plece. Dar nu acasă: „De atunci l-am pierdut din vedere. Mai târziu am auzit că Eminescu a ajuns din treaptă în treaptă tot mai jos; se făcuse sufleor la o trupă de teatru călătoare şi în cele din urmă ajunsese rândaş la Galaţi, unde a fost găsit cu volumul poeziilor lui „Schiller” în buzunarul paltonului său ferfeniţă”. Rândaş, adică îngrijitor, slugă la bucătării sau la cai într-o gospodărie înstărită… Medicul privea desigur cu milă pe fostul coleg, ca unul care avusese probabil traiul asigurat şi în tinereţe…
Poetul îşi vizita fratele la Brăila şi se îndrăgostea la Galaţi
Dintr-un articol scris de Nicolae Iosub în revista ”Luceafărul” din Botoşani, lângă Ipoteşti, satul în care s-a născut poetul-emblemă pentru limba română modernă, notăm:
În 1867, ”Eminescu acceptă postul de sufleor în trupa lui [Iorgu] Caragiale [,unchiul viitorului dramaturg], fiind bucuros că va face o muncă mai plăcută decât verificarea baniţelor cu grâu în port. (…) În luna iunie 1869, trupa lui Pascaly, în drum spre Galaţi, unde trebuia să prezinte o serie de spectacole, trece prin oraşul Brăila (s.n.). Chiar dacă trupa nu a dat spectacole şi aici, actorii au poposit pentru odihnă şi au vizitat oraşul. Trupa este însoţită de Mihai Eminescu în acest turneu prin Moldova, care a cuprins oraşele Galaţi, Iaşi, Cernăuţi şi Botoşani, la finalul căruia Eminescu va rămâne la Ipoteşti”. Autorul articolului preciza şi că: ,,De la Brăila trupa de teatru sub conducerea lui Mihail Pascali s-a îndreptat spre Galaţi, oraş port la Dunăre, sediul reprezentanţelor navale din ţările europene, oraş ,,Porto-Franco”. (…) ,,Din cele relatate de publicaţiile respective rezultă că trupa lui Pascaly a pornit în turneu pe la sfârşitul lunii mai. Până pe 15 iunie, timp de două săptămâni, trupa dă spectacole la Galaţi. În acestă trupă se afla şi tânăra actriţă Lina Popescu de care Eminescu se va îndrăgosti, lucru povestit la Viena colegului său Th. V. Ştefanelli.” Poetul avea 19 ani.
,,Se presupune că Mihai Eminescu a trecut de două ori prin oraşul Galaţi: în anul 1867 cu trupa de teatru condusă de Iorgu Caragiale şi în 1869 cu trupa de teatru condusă de Mihail Pascali.
A doua trecere a poetului Mihai Eminescu prin Galaţi a fost în vara anului 1869 cu trupa de teatru a lui Mihai Pascali. Acest turneu al trupei lui Pascali începe la sfârşitul lunii mai şi a cuprins oraşele: Galaţi, Iaşi, Botoşani şi Cernăuţi.
Gălăţeanul care i-a „înfundat” pe Arghezi şi Slavici!
Despre omul de cultură, dar şi procurorul Corneliu Botez, aflăm că a fost cel care i-a condamnat la închisoare pe Slavici şi Ion N. Teodorescu (numele rreal al scriitorului Arghezi), acuzaţi, alături de alţii 22 de ziarişti români, că ar fi colaborat cu inamicul german în timpul ocupaţiei germane a Bucureştiului, după ce ambii au scris pe salariu la gazeta nemţească oficială, „Bukarester Tageblatt”. Era o vânătoare de vrăjitoare din partea guvernanţilor, care căutau vinovaţi, după ce corupţia, care urcase până sus de tot, şi mizeria proastelor decizii făcuseră mai multe victime decât gloanţele germane. Cei doi mari scriitori au fost condamnaţi în 1919 şi au stat aproape un an în închisoarea Văcăreşti, de unde au scăpat graţiaţi, la intervenţia profesorului Nicolae Iorga.
Foto 1: O altă fotografie despre care se crede că ar fi a tânărului poet; doar patru fotografii ale lui Eminescu sunt însă sigure… Foto 2: Poetul, în 1884, după ce fusese scos de la ziarul "Timpul", era la începutul bolii. Prietenii l-au păcălit că vor face o poză de grup şi astfel l-a surprins la Iaşi fotograful Nestor Heck.
