O pledoarie pentru patriotism şi memorie locală!
Cu bastonul său negru cu mâner din argint, asortat la aerul uşor vintage, întărit prin obişnuitul său papion, muzeograful Valentin Bodea, de la Muzeul judeţean de Istorie „Paul Păltănea”, a condus elevii, două zile la rând, pe lângă casele „lui” de pe Domnească şi de pe strada Cuza. Sunt case de patrimoniu, ori numai glorioase, despre care muzeograful a scris deja câteva cărţi importante pentru memoria Galaţiului. Se vede că muzeograful a predat câţiva ani buni Istoria, căci, ca ghid, a stârnit imediat curiozitatea copiilor, în această salutară acţiune, numităm parafrază la o cărticică a lui Arghezi, „Cu bastonul prin Galatz”. Am aflat amănunte despre proprietari, vechi personalităţi, întâmplări importante.
Acţiunea Muzeului, desfăşurată în parteneriat cu Şcoala Gimnazială „Iulia Haşdeu” şi Şcoala Gimnazială nr. 7, ambele din Galaţi, între 18 şi 26 februarie, înseamnă realizarea unor „tururi cu ghidaj al monumentelor istorice din municipiul Galaţi”. Joi, am avut plăcerea să-i întovărăşesc pe vechea şi noua Domnească pe cei 20 de elevi de la „Iulia Haşdeu”, însoţiţi de dna Monica Marinela Manole, profesor de învăţământ primar şi cei câţiva părinţi, la care s-au alăturat doar puţini gălăţeni din afară. O doamnă îmi spunea că a fost derutată afând că vizita începe cu Palatul Urechia, telefonând şi la teatru, şi la bibliotecă, până s-a lămurit că era vorba despre actualul Teatru Dramatic…
„Acest oraş cu ale sale monumente istorice, adevărate bijuterii sculptate, care ascund poveşti nemuritoare din trecut trebuie promovate prin asemenea activităţi. Astfel bătrânul port dunărean pe care scriitorii străini îl numeau „Veneţia şi Amsterdamul Mării Negre, unicul port internaţional al Dunării” se va dezvălui ochiului privitorului, iar urechea va fi încântată de legende, poveşti şi fapte reale din vechiul Galaţi”, spune muzeograful-dascăl. Profesoara Manole, de asemenea o împătimită după Istorie, care este şi secretara Asociaţiei „Galaţi, oraşul meu” – o adevărată instituţie de salvare şi promovare a valorilor moştenite, îmi spunea: copiii s-au mai întâlnit cu consilierul Marius Mitrof, de la Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu, şi cu o colecţionară gălăţeană de scoici şi melci, dna Ioana Stoian.
Pornind de la Teatru, fostă sală de conferinţe şi bibliotecă, am oprit la Casa Gheorghiade – acum Centrul Cultural „Dunărea de Jos”, Casa Balş, Casa Costake Plesnilă, avocat care a investit în ziarul „Galaţii”, primar (1896-98) şi preşedinte al Comisiei interimare (similar primarului) în 1911, în casa căruia a funcţionat un sindicat al jurnaliştilor (iar acum, „Viaţa liberă”), iar mai spre Prefectură, casa fiului său Gheorghe („Gigel”) Plesnilă, avocat şi prisar în ´32… Apoi, Casa Auschnitt, Casa Macri, consulat portughez, unde mai există orga comandată în Germania, Casa Sterea Codescu, Biserica Romano-Catolică, Casa Mendl, Casa Dr. Bazgan, cu arhitectura ei Art Deco, Catedrala Ortodoxă „Sf. Nicolae”, prima statuie a iraşului (bustul Kogălniceanu, făcut pe cheltuiala lui Urechia), cu multe bonusuri - case care nu erau trecute în proiect, sau de pe alte străzi.
A urmat, a doua zi la prânz, cu şcolarii Şcolii Gimnaziale nr. 7, traseul: Palatul Simion Gheorghiu – Grand Hotel – Palatul de Justiţie (Universitatea) – Casa Epaminonda Lambrinidi – Casa Dr. Aristide Serfioti – Casa Carp Gheorghe – Palatul Administrativ – Casa Cuza Vodă. O „lectură uşoară” instructivă, patriotică, savuroasă şi… sportivă.
