Cu multe decenii în urmă, ţăranii din satele judeţului Galaţi aveau mai multe obiceiuri agrare pe care le făceau la începutul lunii martie pentru a pregăti pământul pentru cultura de peste an.
Legenda mărţişorului
În trecut, luna Martie, reprezenta începutul unui nou an. Mărţişorul era un fel de talisman, menit să poarte noroc şi să aducă, în anul nou, bucurie, sănătate şi dragoste. Se spune despre istoria mărţişorului că ar fi început când Soarele întruchipat într-un bărbat chipeş a coborât pe pământ pentru a dansa hora în sate. Un dragon l-a răpit şi l-a închis într-un beci al unui palat. Nimeni nu îndrăznea să îl salveze pe Soare. Într-o zi un tânăr curajos a călătorit trei anotimpuri, până a găsit castelul şi a reuşit să înfrângă dragonul. Soarele a fost eliberat, iar sângele tânărului răpit cădea pe zăpadă, transformând-o în ghiocei, mesageri ai primăverii.
Alte legende populare spun ca mărţişorul ar fi fost tors de Baba Dochia în timp ce urca cu oile la munte. Una dintre legende spune că între 1 şi 9 martie, „Zilele babelor”, baba Dochia toarce lângă oi îmbrăcată în nouă cojoace pe care le scotea unul cate unul în fiecare zi.
Tradiţii româneşti de Mărţişor
În trecut, pe data de 1 martie, mărţişorul se dăruia înainte de răsăritul soarelui, copiilor şi tinerilor. Şnurul, alcătuit din două fire de lână răsucite, colorate în alb şi roşu sau în alb şi negru, reprezenta unitatea contrariilor: vară-iarnă, căldură-frig sau lumină-întuneric. El se purta de la 1 Martie, până când se arătau semnele de biruinţă ale primăverii. Atunci, mărţişorul fie se lega de un trandafir, fie de un pom înflorit ca să aducă noroc.
