Mergem la Galaţi în Transilvania?

Mergem la Galaţi în Transilvania?

Evaluaţi acest articol
(14 voturi)
2 comentarii

"E chiar pe graniţa dintre Boholţ şi Galaţi - Galaţiul de lângă Făgăraş", mi-a desluşit dilema inginerul Vasile Joantă, ardeleanul transplantat de atâta vreme la Dunăre, cum vine chestia cu satul Galaţi de pe Olt, în Munţii Făgăraşului, unde se ridică şi cel mai înalt vârf montan din ţară, de 2.544 metri, Moldoveanu - altă trimitere la ţinuturile noastre moldovene.
Înainte de vernisajul expoziţiei de la Muzeul de Artă Vizuală, cu lucrări, ca de obicei, extraordinare, rod al ultimei tabere de creaţie plastică în aer liber de la Boholţ, în Ţara Făgăraşului, organizată, de patru ediţii, pe cheltuiala boholţeanului Joantă, căutasem pe net date în plus despre Boholţ, comuna parcă ruptă din  Rai, conservată în tradiţia pur românească, loc unde prima şcoală în limbă românească lua fiinţă acum două veacuri şi jumătate, serbate exact anul trecut. Aşa, am găsit referiri la un "deal al Galaţilor". Firesc, l-am întrebat ce şi cum pe boholţeanul-gălăţean Joantă. Cum se vede Galaţiul din apropiere, de la Boholţ?

Sat atestat înaintea oraşului nostru

"Galaţiul a fost satul de lângă Olt în care, până pe la 1700, făgărăşenii ortodocşi trebuiau să treacă Oltul, pentru că n-aveau biserică la Făgăraş. Era biserica lui Brâncoveanu, dar a fost închisă pentru ei! Iar de la mine, din zona asta [a Boholţului], veneau ciobanii în transhumanţă: între dealul Galaţiului şi sat e şi dealul Brăilei. De acolo veneau cu oile", mi-a explicat Joantă. Deci, oierii plecau din sate precum Boholţul cel cu şapte veacuri de atestare documentară, serbaţi la anul - iată, înainte de Galaţi, atestat abia la 1626, conform istoricului Păltănea, care citează, cu rezerve, şi un posibil 1415, când în cronica lui von Richenthal apărea un "Gallf". Boholţ e "scris" însă încă din 1317,  iar Galaţiul vecin este mai devreme atestat decât portul nostru - la 1469.
Chiar căutam semnele vechiului drum comercial ce lega la început de Ev Mediu Transilvania de Marea cea mare, acel Culuar Angevin, stăpânit de regii unguri, care le permitea negustorilor braşoveni să ajungă în Episcopatul cuman din sudul moldav, spre Constantinopol şi Orient, drum invocat şi de Iorga. Cale ce se lega la noi cu "drumul moldovenesc", ce urca  spre Liovul polonez. Regii maghiari s-au ţinut cu dinţii de accesul la gurile Dunării. Regele Ungariei, românul Matei Corvin, a fost protector al lui Ţepeş, care s-a bătut frăţeşte pentru cetatea Chilia cu Ştefan cel Mare, aliat al Înaltei Porţi. Era bătălia pentru Gurile Dunării şi la Chilia, iar Ştefan căpăta rana la picior, de la explozia unei ghiulele.
Pe la Galaţi treceau, traversând Dunărea în Imperiul Otoman pe la Zaclău (acum comuna I. C. Brătianu), oierii "ungureni", adică ardeleni, comparând pesemne dealurile lor din Boholţ cu ale Galaţiului şapte coline! Avem deci Vadul Ungurului, "sat" cu 14 case la 1787 (conform lui Tudose Tatu), atestat din 1644, ca inclus în târgul Galaţilor, precum satul făgărăşean ajuns şi el acum cartier. În oraş, în judeţ sunt destule urme de migraţie şi din alte "ţări" româneşti…

Două sate şi o comună Galaţi

Cu rezervele de rigoare legate de exactitatea deplină a sursei (wikipedia.org), găsim un sat Galaţi şi în judeţul Alba, cu numai 392 de locuitori (în anul 2002), atestat însă documentar încă de la 1505! Pe un document austriac din vremea Mariei Tereza, „Harta Josefină” a Transilvaniei, acel Galaţi figura pe la 1769-1773.
Dar un Galaţi apare şi ca sat al comunei Pui, din sudul judeţului Hunedoara, din depresiunea Haţegului, care avea, tot în 2002,  461 de locuitori.
Cu 578 locuitori, satul Galaţii Bistriţei, numit odinioară doar Galaţi, figurează şi în judeţul Bistriţa-Năsăud şi este chiar reşedinţa comunei Galaţii Bistriţrei. Poartă numele, printre saşi, de Heresdref, iar printre germanii de acolo, de Heeresdorf (în traducere, "Satul-armatei") sau Heeresdorf Gallatz/Bistritz, ori Galacfalva, printre maghiari). Situat pe drumul naţional (DN 15 A, Reghin - Bistriţa), la 20 km sud de Bistriţa, pe râul Dipşa, la poalele Dealului Pădurea Murii (Dealurile Şieului), satul este atestat de la 1343! Apare de asemenea pe Harta Jozefină. Există acolo un Monument al Eroilor Români din Primul Război Mondial, în centrul satului, dezvelit în 1935, însă cu inscripţiile originale distruse în timpul ocupaţiei hortiste! În evidenţele bisericii ortodoxe din comună apar 52 de eroi.

Ciuma din Galaţiul făgărăşan

Cristina Cornilă consemna date interesante despre istoria satului-cartier al Făgăraşului, pe 13 februarie 2014, în ziarul "Bună Ziua Făgăraş": "În decursul secolelor, Galaţiul a fost lovit de tot felul de calamităţi, de la incendii şi inundaţii la epidemii de tifos şi ciumă. (…) Tot în negura vremurilor se ascunde şi o veche biserică din lemn, despre care puţină lume ştie că a fost donată de locuitorii acestui sat celor din [satul] Cobor. Lăcaşul de cult, făcut numai din lemn, a fost desprins de fundaţii, a fost luat pe sus şi transportat în Cobor. Acesta fusese construit exact pe locul actualei biserici din Galaţi". Galaţiul a fost lovit în istoria sa de trei ori de ciumă - numită şi „moartea neagră”, care a decimat în secolul al XIV-lea aproape jumătate din populaţia Europei, menţionează autoarea.
Fi-va oare cineva curios a face vreodată hagealâc în aceste aşezări cu nume geamăn? Poate vreo firmă de turism, poate vreo şcoală...

Citit 5441 ori Ultima modificare Luni, 16 Mai 2016 17:59

2 comentarii

  • postat de Joanta Vasile Joi, 19 Mai 2016 17:53 5.2.205.*** Link la comentariu
    0
    0

    La 1466 este amintit un episcop Macarie la Galati, Galatiul de lamga Fagaras. Dupa unii, si eu ii cred, acesta avea resedinta la Manastirea din Faget localizata aproape de Galati, dar situatea pe teritoriul satului Boholt de astazi, al carui nume romanesc a fost F[gat pana la venirea sasilor in sec. 11 - 12. Episcopul este amintit intr-o scrisoare a voivodului Ioan de Pongracz catre Patriciatul sasecs, prin care voivodul solicita Patriciatului sa-l ajute pe Macarie sa-si stranga "dajdia" de la credinciosi. Se pare ca acestia refuzau sa-i plateasca, lucru de neimaginat aproape nici in zilele noastre de locuitorii din dreapta Oltului, datorita faptului ca Macarie , scrie Stefan Metes, luase parte la sinodul de la Ferrara - Florenta din 1438 - 1439 ;I s-a unit cu Biserica Romei, drept care papa Calist al III-lea il face episcop unit si il trimite in Ardeal si Ungaria sa-i converteasca pe romani la legea romana. Ori in dreapta Oltului uniatia a avut foarte putin succes, asa cum oricine poate constata din statistica romanilor din Ardeal facuta de administratia austriaca in 1760 - 1762, publicata de Dr. Virgil Ciobanu la anul 1926. De mentionat ca pe la 1780 - 1782 cand a fost distrusa manastirea din Faget (Boholt) aceasta, desi ortodoxa, avea in proprietate cca. 400 ha de pamant, deci nu era un schit oarecare, pamant pentru care boholtenii s-au judecat cu sasii din Soars si din Felmer si au obtinut, atunci, o suprafata de cca 90 ha. Din nefericire majoritatii boholtenilor nici astazi la aproape 26 de ani de la ceea ce s-a intamplat in decembrie 1989 (???) nu au primit titlurile de proprietate pentru pamanturile lor, pamanturi pentru care inaintasii lor au luptat si s-au jertfit de sute de ani. Si aceasta bataie de joc continua si astazi.

    Raportează
  • postat de cristian cădăraru Joi, 19 Mai 2016 07:10 82.137.11.*** Link la comentariu
    0
    1

    Conform aprecierii lui P.Păltănea atestarea oraşului Galaţi poate fi plasată la sf. sec. XV (Istoria, vol. I, p.49). Iată însă că pe o hartă otomană a lui Piri Reis din anul 1512, apare şi oraşul nostru Galaţi (Dobrogea în izvoare cartografice, Buc. 2015, p.15, poz.11). Aşadar atestare documentare a oraşului Galaţi nu poate fi 1626 aşa cum este consemnat în acest articol.

    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.