Situată în partea de nord a judeţului, comuna Ghidigeni este mai apropiată de municipiile Bârlad (județul Vaslui) şi Tecuci, decât de oraşul Galaţi, faţă de care se află la o distanţă de 109 kilometri. Poate şi acesta este unul dintre motivele pentru care una dintre cele mai impunătoare şi mai vechi comori de patrimoniu judeţean, palatul Chrissoveloni, le este necunoscut multora dintre gălăţeni.
La palatul familiei Chrissoveloni au lucrat mulţi oameni din sat. Au fost fie servitori sau mici funcţionari, muncitori la fabrica de spirt sau pe pământurile boierului, ori menajere sau lucrători în grădina palatului. Localnicii îşi aduc aminte cu plăcere de acele vremuri. "Boierii noştri erau buni cu oamenii din sat. Doamna Chrissoveloni mergea călare prin sat şi afla nevoile oamenilor, le dădea bani mărunţi copiilor care alergau după cal...", îşi aminteşte doamna Moraru Aneta, în vârstă de 87 de ani.
Înapoi la origini
Familia Chrissoveloni s-a stabilit în zona Galaţiului în 1848, atunci când Zannis Chrissoveloni a deschis, la Galaţi, "Chrissoveloni Fils, maison d’exportation et de banque". Potrivit lui Marius Mitrof, consilier la Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu, "recent a fost descoperit în arhive un document datat în 1847, deci cu un an înainte de stabilirea familiei Chrissoveloni la Galaţi, prin care apare un misterios domn X (X de la prima literă a numelui Chrissoveloni scris în greacă). Acestui domn Chrissoveloni i se face dreptate prin punerea de sechestru asupra averii unui negustor grec din Tecuci. Numai că iniţiala prenumelui nu are nicio legătura cu familia Chrissoveloni, cea pe care o cunoaştem, astfel că săpăturile în acest caz continuă".
Palatul plăcerilor, locul preferat al regelui Ferdinand
De-a lungul anilor, figuri celebre ale istoriei României s-au perindat pe la conacul de la Ghidigeni, acolo unde a fost construit primul teren acoperit de tenis de câmp din Europa, dar şi o pistă de popice.
Una dintre cele mai celebre personalităţi care a vizitat conacul Chrissoveloni a fost regele Ferdinand, a cărui soţie, Regina Maria, era bună prietenă cu Sybille Chrissoveloni. De altfel, aceasta şi-a lăsat şi copiii în grija familiei Chrissoveloni pe durata Primului Război Mondial.
Foto ”Viața liberă”, Marius Negri
"Au sosit copiii de la Ghidigeni. Mignon e foarte necăjită că a trebuit să plece, tocmai acum când era mai mare nevoie de munca tuturor şi când se aduceau de pe front răniţi în număr mare. Era cât se poate de fericită acolo, ba chiar începuse să slăbească. Dacă se liniştesc puţin lucrurile, o voi trimite înapoi, căci e spre binele ei. Ileana a adus cu ea un pui de găină crescut în casă. Caraghioasa vietate o urmează peste tot ca un căţel", scria Regina Maria în memoriile ei.
Educaţia, la mare cinste pentru boierii din Ghidigeni
Din monografia comunei Ghidigeni, redactată de Mihaela Gudană, bibliotecara comunei, aflăm că, din dorinţa boierului, copiii care mergeau la şcoală dimineaţa primeau gratuit ceai şi pâine cu marmeladă sau brânză, iar la prânz se opreau şi mâncau din nou, plecând acasă sătui. "Boierul urmărea un singur lucru: copiii să înveţe carte, să citească şi să scrie, să nu rămână analfabeţi ca mulţi dintre părinţii lor", se arată în cartea Mihaelei Gudană.
De altfel, laude la adresa familiei Chrissoveloni aduc şi cei care îşi mai aduc aminte, fie din experienţe proprii, fie din povestirile bunicilor.
"Străbunicul meu, dar şi cei doi bunici, din partea mamei şi a tatălui, au lucrat aici, pe vremea familiei Chrissoveloni. Toţi l-au prins pe conaşul Nicky, un om falnic, mândru, dar şi foarte bun la suflet. Zicea bunicul, Dumnezeu să îl ierte, că într-o toamnă a încercat să fure nişte lemne de la conac ca să ducă acasă, la copii, să facă căldură, şi a fost prins. Iar Nicky Chrissoveloni, când a auzit la ce avea nevoie de lemne, i-a dat două căruţe pline, de i-a ajuns toată iarna. Aşa de bun era la suflet", ne povesteşte cel care acum păzeşte ce a mai rămas din conac.
Poveşti cu fantome în jurul conacului
Ca orice clădire veche şi semiabandonată, şi conacul Chrissoveloni a căzut pradă poveştilor spuse, noaptea târziu, pentru a-i speria pe cei mai slabi de inimă. De la zgomote ciudate care vin din conac, câinii care latră la geamurile închise, până la umbre şi siluete care se plimbă în voie pe domeniu, vânătorii de fantome le pot auzi pe toate. De altfel, şi paznicul conacului ne-a spus că, într-una din seri, a dat nas în nas cu o astfel de siluetă, în spatele conacului. "Era un om mare, cu părul lung, alb, impunător. Fără cămaşă, stătea cu mâinile la piept şi arăta de parcă nu voia să lase pe nimeni să treacă. Părea că tocmai venise dinspre cavoul familiei. M-am speriat, vă daţi seama", ne-a povestit acesta.
Spital de campanie şi orfelinat
De-a lungul anilor, conacul Chrissoveloni a trecut prin multe transformări. A fost spital de campanie în primul război mondial, dar a fost şi orfelinat, până spre jumătatea anilor '90. De altfel, actualul primar al comunei, Eugen Tăbăcaru, este legat de conac prin muncă.
"Am fost, din 1988 până în 2002, administrator al căminului de copii care a funcţionat în incinta conacului. Era întreţinut atunci, pentru că, dacă se strica ceva, reparam, nu lăsam să se degradeze mai tare. Din 2002, însă, de când a fost retrocedat proprietarilor de drept, moştenitorii familiei Chrissoveloni, clădirea a fost abandonată şi e păcat. Se putea face muzeu aici, se puteau atrage turişti. Este, totuşi, clădirea în care Regele Ferdinand venea să se relaxeze, e clădirea care a avut primul teren de tenis acoperit din România şi e un domeniu imens, o proprietate pe care nu o poţi savura într-o singură zi", ne-a explicat Eugen Tăbăcaru.
Din spusele Mihaelei Gudană, familia Chrissoveloni ar dori să restaureze o parte din conac, pentru a mai petrece timp aici, în Ghidigeni. Momentan, însă, totul este la stadiul de promisiuni.
Foto-galerie ”Viața liberă”, Marius Negri
