Mâine, 8 septembrie, de la 19,00, în Sala Mare a Teatrului Dramatic „Fani Tardini”, puteţi viziona spectacolul „Vânzătorul de vise” (după piesa "Portugalia" de Zoltán Egressy şi "The Star Maker" de Giuseppe Tornatore), în regia artistică a lui Eugen Făt. Teatru aproape film - o nebunie frumoasă! Cu priză la public. O piesă, trei texte: al unui tânăr dramaturg maghiar foarte jucat în Europa, al unui regizor şi scenarist italian celebru şi al acestui regizor meticulos, care alcătuiesc un tot gingaş, dar uneori şi dur, cu umor negru, speranţe deşarte, înşelăciuni, trădări în dragoste. După premieră, scriam despre montare: între atmosfera ca în piesa lui Sebastian „Steaua fără nume” în care personajul care vine din afară şi tulbură societatea cu speranţe mărunte şi aura de film din „Omul care aduce ploaia”, în care păcălitorul îşi duce însă ticăloşia până la capăt, atmosfera pendulează între râs şi zâmbet. „Probele” date de impresar apar live proiectate pe tavanul teatrului, muzică de film şi tot felul de gaguri ţin publicul mereu în priză! Textele folosite - piesa „Portugalia” de Zoltan Egressy, dramaturg maghiar foarte jucat în Europa, şi scenariul filmului „The Star Maker”, scris de cunoscutul cineast Giuseppe Tornatore, au parte de un final neaşteptat scris de regizorul gălăţean.” Tornatore, autorul tulburătorului film „Cinema Paradiso” sau ecranizarea lui „Novecento”. Un fals impresar minte, dar se şi minte că există o lume a succesului, nu la Hollywood, cum cred americanii, nu la Moscova, cum visau eroinele lui Cehov, ci în Portugalia, cum cred emigranţii maghiari de azi. O lume dintr-un târguşor prăfuit, plini de şomeri şi de disperaţi. Cu o scenografie excelentă, semnată de scenograful Szucsz Gellert, adus tocmai de la Odorheiul Secuiesc, care împinge scena până în sală, cu actori parcă din gumă, care îşi schimbă dimensiunile, glasurile şi cântă la instrumente – o provocare! După două ore de spectacol, aplauzele sunt sincere. Scriam şi că „spectatorul trece din uimire în uimire pe tot parcursul destul de lungului spectacol! Actorii cântă din gură, la pian, se descoperă talente noi!”
Distribuţia este generoasă şi calitativ, şi „cantitativ”: Gabriel Constantinescu, Petrică Păpuşă, Ion Moldoveanu, Flavia Călin, Vlad Ajder, Răzvan Clopoţel, Mihaela Lecca-Gorea, Elena Ghinea, Ana Maria Ciucanu, Lică Dănilă, Ştefan Forir.
Duminică, să vă stricaţi de râs!
Duminică, 9 octombrie, de la ora 19,00, fast, veselie, ritm de joc extraordinar şi imaginaţie în cunoscuta şi îndrăgita comedie „Îmblânzirea scorpiei”, de William Shakespeare, în Sala Mare a Teatrului Dramatic!
Scriam, după premieră, că „distracţia” începe pentru public încă înainte de tragerea cortinei, cu o scenă jucată în sală. Apoi, cortina se ridică, însă nu în lumea italiană construită/ inventată de celebrul dramaturg britanic, ci în Italia uşuratică, frivolă chiar, pusă pe căpătuială, a anilor ´60, unde regizorul mută, subtil, acţiunea. Spun „subtil”, pentru că regizorul nu masacrează textul original, adăugând barbarisme, doar foloseşte costume dintr-o epocă recentă (chestie practicată şi de alţii şi în alte piese) şi chiar şi o maşină (adevărată!) pe care o plimbă prin scenă. O bucătăreasă grozavă îmi spunea odată secretul ei: să respecţi reţeta, dar să pui toate ingredientele din belşug. Tot aşa, avem aici din belşug gaguri de tot felul, mişcări ingenioase – aproape balet, excelentă mişcarea scenică, semnată de profesorul-coregraf Virgil Tăbuş, de la Centrul Cultural Dunărea de Jos, unul din fondatorii Ansamblului Folcloric Doina Covurluiului, dar specializat şi în dansuri moderne! Apare şi în distribuţia piesei, ca actor… Spun poveşti şi frumoasele costume „proiectate” de Alina Dincă Puşcaşu, de la Opera Naţională Română din Iaşi, dar şi designer vestimentar la Casa de modă Nanette din acelaşi mare oraş, scenograf-costumier pentru teatre în Botoşani, Oradea sau Constanţa. Astfel, Petruchio, dar o să vedeţi, nu numai el, se îmbracă „nepotrivit” pentru nunta sa – însă nu cu veşminte rupte, cum propusese marele Will, ci în rochie de mireasă! Şi gluma nu-i iese deloc groasă! Decorul lui Gelu Rişcă, prietenos şi funcţional, permite mişcarea şi dă iluzia perspectivei. Din belşug este şi distribuţia, foarte numeroasă. Şi în întregime implicată, de la seniorul actor Gheorghe V. Gheorghe, la cei mai tineri actori, deja apreciaţi în mai multe montări. Despre actori, ar fi nedrept să faci o clasificare a reuşitei – cu toţii au dat foarte mult! Simpla citare a numelor din distribuţie este suficientă, deoarece obişnuiţii sălilor de spectacole gălăţene vor putea spune un „Aha” bucuros: Oana Preda Gheorghe, Cristian Gheorghe, Oana Mogoş, Lucian Pînzaru, Ciprian Braşoveanu, Florin Toma, Aureliu Bâtcă, Svetlana Friptu, Gheorghe V. Gheorghe, Carmen Albu, Ana Maria Ciucanu, Ion Moldoveanu, Răzvan Clopoţel, Ştefan Forir, Vlad Ajder, Lică Dănilă, George Breabăn, Bogdan Culeaşcă, Virgil Tăbuş, Elena Scaleţchi, Irina Bozianu, Ion Anghel.
Mai scriam după premieră că „regizorul, vechi actor cu multe premii de actorie, inclusiv un „Gopo”, „demonstrează” el însuşi rolul fiecărui actor în parte, presărându-şi lecţia practică cu anecdotică şi amintiri preţioase pentru cei care vor să înveţe din experienţa celor vechi”, că „a reuşit să uimească, punând în scenă un text strălucitor”. Greu să te baţi şi cu amintirea unui Richard Burton - în Petruchio şi Elisabeth Taylor - Katarina (îmi amintesc şi de excelenţii Claudiu Stănescu şi Liliana Lupan, într-o montare mai veche a Dramaticului gălăţean), dar iată, i-a reuşit excelent, fiind el însuşi în regie! Şi mai notam: „frazele luuungi ale piesei elisabetane sunt spuse natural, nu recitate. Au inflexiuni şi pauze fireşti - performanţă greu realizabilă! Duelul verbal şi fizic al Katarinei cu Petruchio constituie un veritabil duet! Realizată e scena în care fiecare stă pe câte o masă, iar acestea dansează mişcate de restul trupei.” Ca actor, Sapdaru a jucat cândva chiar în rolul Petruchio, a mai montat Shakespeare, cu succes, la Galaţi („Falstaff”, în 2009). Regizorul, angajat la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” din Iaşi, actor remarcat în teatru şi film, câştigător al Premiului UNITER pentru dramaturgie, a avut multe spectacole aplaudate pe scena gălăţeană, precum „Peţitoarele”, foarte premiat, apropiat ca ritm şi energie de „Îmblânzirea scorpiei” de acum.
