Iată şi ecouri la prestaţia actorilor gălăţeni ai Teatrului Dramatic "Fani Tardini" la a patra ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru de la Oradea, desfăşurată între 25 septembrie şi 2 octombrie. Galaţiul a jucat, pe 27, „Trilogia belgrădeană” de Biljana Srbljanovic. Astfel, prof. univ. Mircea Morariu, apreciat critic de teatru, de două ori câştigător al premiului UNITER pentru critică, a publicat o cronică, sub titlul „Trei spectacole, un singur regizor”, în care face referire la montarea de la Galaţi, semnată de regizorul Erwin Simsensohn. Cronică din care cităm: „O montare a cărei temă principală este nu războiul, ci aceea a emigrării. Şi a imposibilităţii eliminării a ceea ce s-ar putea numi „casa” din noi, casa din suflet. Cu tot ceea ce înseamnă ea. Cu fiinţe dragi, cu sacrificii, cu nostalgii şi melancolii, cu frustrări, cu nebunii, cu antipatii, cu felurite formă de ură, cu primejdioase violenţe. Spectacolul gălăţean e unul realist, ceea ce nu înseamnă deloc că ar fi unul vetust. Nici vorbă.
Fireşte, rolul principal în relevarea acelui acasă din noi, în evidenţierea amestecului de vesel, trist, comic, tragic şi grotesc din care e zămislit acel acasă, le revine actorilor. Care sunt bine îndrumaţi de regizor, drept pentru care cele trei secvenţe dobândesc convingătoare ipostaze scenice. Fie că e vorba despre povestea a doi fraţi ce sunt obligaţi să fie stripperi de mâna a treia la Praga (Cristian Gheorghe, Adrian Ştefan, Elena Ghinea sau Flavia Călin), fie că vedem un Revelion ratat în cursul căruia două cupluri încearcă aparent să socializeze, astfel ieşind la iveală teribile secrete ce le unesc şi le şi despart ( Oana Preda Gheorghe, Florin Toma, Elena Anghel, Vlad Ajder), fie că suntem martorii unui omor prin imprudenţă comis din teribilism, căruia îi cade victimă tânărul din cuplul care e pe punctul să se formeze (Ciprian Braşoveanu, Oana Mogoş, Vlad Volf). Menţiuni speciale merită, după părerea mea Adrian Ştefan, Oana Mogoş şi Vlad Volf.
Nu rămân neobservate în conturarea acelui acasă din fiinţa noastră contribuţia instrumentiştilor Tamara Manea (vioară) şi Ionuţ Donose (acordeon) şi nici scenografia semnată de Adriana Dinulescu.”
