Mâine, 15 octombrie, o comedie garantată, premiată, mereu cu sala plină la Teatrul Dramatic „Fani Tardini”: spectacolul „Peţitoarele” după Avksentii Tzagareli un dramaturg gruzin, celebru pe la 1900, inclusiv în Europa marelor teatre, unde a fost foarte jucat. Atmosfera piesei fiind în ton cu acea din Commedia dell´arte, cunoscutul regizor Ion Sapdaru de la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” din Iaşi, cel care a făcut şi traducerea textului, l-a adaptat şi, cu nume italiene care ne distrează urechea, a realizat un spectacol fermecător, în care se râde fără pauză. Gaguri şi un ritm infernal, povestea bătăliei dintre două peţitoare pentru o căsătorie din interes a unui nobil scăpătat şi beţiv, într-un decor bogat şi îndemânatic, cu actorii prinşi vizibil în bucuria jocului. Din câte ştim, este o plăcere să joci sub „bagheta” lui Sapdaru, care ştie să fie prietenos şi măsurat şi este foarte pretenţios cu amănuntele, cărora le dă semnificaţia cuvenită. Nu este un spectacol de durut capul, ci unul de bună-voie normală, de care avem parte rar.
Spectacolul a fost premiat pentru regie (Ion Sapdaru) în Festivalul Naţional de Comedie de la Galaţi. Actorii au primit două premii principale, în Festivalul gălăţean, pentru Cristian Cristian – Premiul „Mihai Mihail” (în rolul Giovanotto Balanzone) şi Petronela Buda, cu Premiul pentru cea mai bună actriţă în rol principal în rolul Smeraldine. Pentru că Arta înseamnă multă muncă grea şi de multe ori sacrificii, acum actriţa este înlocuită, aşa cum se face în linia întâi de front, din motive de sănătate, de foarte talentata Mihaela Lecca-Gorea. După ce, la rândul său, şi Petronela Buda o înlocuise, din aceeaşi cauză, pe Ana Maria Ciucanu, fiind nevoită atunci să preia totul într-o viteză formidabilă, rezultatul fiind premiul cel mare. Îi ţinem pumnii Mihaelei, mâine seară!
În fine, regizorul, Ion Sapdaru, care şi a tradus textul, adaptându-l pentru amuzanta lume a Commediei de´ll arte, are numeroase premii pentru regie, câteva chiar cu echipa teatrului gălăţean. Unde a montat spectacole de mare succes la public şi apreciate de critici, precum „Livada de vişini”, „Falstaff”, „Îmblânzirea scorpiei”, „Moartea lui Escrokov”. Să cităm măcar Premiul pentru regie acordat de British Council, Premiul pentru cel mai bun spectacol de comedie la Falstaff Show în Herson, Ucraina, Premiul publicului – la Copenhaga şi la Atena. Actor la început, câştiga Premiul Gopo pentru cel mai bun actor, în ţară, dar şi la Paris, Roma, Munchen şi altele. A jucat şi în filme pentru marele ecran şi televiziune, inclusiv în unul la Hollywood şi, într-o peliculă românească, alături de Armand Assante. Un alt film în care a jucat a fost premiat la Cannes.
Ca dramaturg, câştiga pentru un timp scurt prestigiosul Premiul UNITER (i s-a retas nedept, pentru că un prieten i-a publicat textul pe un site, descalificându-l, dar recunoaşterea rămâne ACOLO!). Reuşeşte montări curajoase, dar nu obraznice, pentru că i se simte cultura din spate, piese neobişnuite, însă normale, fără stridenţe, în special comedii cu gaguri minuţios lucrate, care te fac să râzi încontinuu.
Distribuţia: Mihaela Lecca-Gorea, Oana Preda Gheorghe, Cristian Gheorghe, Ciprian Brasoveanu, Carmen Albu, Aureliu Batca, Lucian Pînzaru, Cristina Uja, Florin Toma, Svetlana Friptu, Elena Ghinea, Vlad Ajder. Poftă bună la râs!
Duminică: mergem la Strinberg
Duminică, 16 octombrie, în Sala Studio a teatrului, piesa „Pelicanul”, scrisă de un foarte important dramaturg al lumii, un clasic, suedezul August Strindberg, în regia artistică a lui Cătălin Vlad Vasiliu, are în distribuţie apreciaţi actori, în adevărate recitaluri de actorie, pe un text dens, de violenţă socială mocnită, într-o întunecată şi foarte cinică poveste de familie, în care legile naturii, chiar şi instinctul matern, este trădat de egoism, răutate şi lăcomie. Spectacolul, deşi scris secolul trecut, este însă universal în timp, e parcă şi mai actual azi. Joacă foarte bine Ana Maria Ciucanu, Ciprian Braşoveanu, Flavia Călin, Ştefan Forir, Liliana Lupan
Un spectacol montat cu minuţie şi emoţie, într-o atmosferă întunecată, cu rezolvări tehnice neaşteptate, detalii bine lucrate. O poveste inspirată însă din realitatea adolescenţei chinuite a suedezului rebel. E povestea unei mame care îşi neagă chiar instinctul primar al speciei, fiind concurenta propriei sale fiice pentru acelaşi bărbat, care îi devine ginere şi amant. Şi victimă! Şi povestea unor tineri cu o copilărie chinuită, în frig şi foame. Şi ceva nebunie.
„Pelicanul” celebrului dramaturg suedez „povesteşte despre iubirea interzisă, dragostea murdărită şi căsătoriile din interes, despre un erotism blestemat, de care chiar Stridberg a avut parte”.
Scenografia, care măreşte emoţia şi dă impresia de real chiar şi în scenele expresioniste, aparţine plasticianul Daniel Divrician, de la Teatrul "Cocuette" din Bucureşti. Muzica, bună parteneră a acţiunii, este compusă de gălăţeanul Costas Ivanov.
