Am fost ghidat de un entuziast "cicerone" (aşa se numeau ghizii noştri de secol XIX), gălăţeanul Adrian Tăbăcaru, membru al Asociaţiei "Tradiţia Militară", şi am putut admira, la Brăila, în Centrul Vechi (pe strada Mărăşti, în ton cu Armata!), comorile tinerilor (au cam 40 de ani fiecare) ingineri Raluca şi Marius Ştefan Diaconu - şi el membru al "Tradiţiei Militare", pe care l-am văzut în uniformă de epocă, ca voluntar, şi la manifestări culturale gălăţene.
Au şi expus vechi uniforme şi la Galaţi, şi în ţară. Cei doi au în căsuţa lor cu etaj (îmi arată alături imobilul unde trăgea uneori Cuza, la o carte), unde le funcţionează din 2002 făbricuţa de uniforme, cu trei angajaţi mereu la treabă, care realizează reproduceri exacte de uniforme, comenzi pentru filme româneşti de epocă, pentru teatre, uniforme moderne. Inginera se implică în producţie, soţul se documentează, aprovizionează, brodează. Dar cel mai mult brodează (vechile uniforme sunt adevărate dantelării de artă!) fratele său.
“Uitaţi, tocmai am primit nişte postav. Este original!” - ne spune gazda. Postav de tipul celui interbelic, produs acum undeva prin Ardeal şi vopsit în altă parte. Înainte, achiziţionau postavul din Braşov, între timp însă făbricuţa de acolo s-a închis!
Colecţie: 300 uniforme de epocă autentice
La parter, sunt atelierele, fetele taie şi cos. Sus, pereţii sunt îmbrăcaţi în uniforme! Vechi sau replici. „Astea sunt numai originale, toate!”, îmi arată inginerul. „Colecţia mea cuprinde circa 300 de uniforme originale! Cele confecţionate, replicile, sunt doar uniformele pe care le port eu la reconstituirile istorice.” Vă vine să credeţi? Văd uniforma unui agent de circulaţie motociclist, perioada comunistă: veston şi pantalon din piele, cu apărători pentru bocanc. Pielea, uşor afectată de timp, urma să fie vopsită la Bucureşti, că tot participa gazda la o reconstituire. Sunase să se pregătească culoarea. Brăileanul a mai participat la reconstituiri: „Prima a fost la Komarom, în Ungaria - am plecat cu dl. Şerbănescu, dl. Stoica, cu Adian-Silvan Ionescu. Ultima, la Verdun, Franţa", enumeră el.
Filmul cere uniforme
În 2002, inginerul Marius Diaconu a înfiinţat, împreună cu soţia şi cu fratele lui, societatea „Romilitaria” Brăila - fabrica de uniforme de epocă; au avut şi magazin de antichităţi, la Muzeul Militar. Inginera Raluca Diaconu fusese director la o fabrică italiană de confecţii, cu program solicitant. „Între timp, au apărut comenzile pentru filmul "Restul e tăcere" şi mi-am zis să plecăm din Constanţa. Oricum, peste un an, acolo s-a închis fabrica”, spune inginerul colecţionar.
„Totul a pornit de la un nasture”
„Când am început toată distracţia asta? Prin ´85... Eram elev de clasa a cincea”, rememorează colecţionarul de uniforme Marius Diaconu.
„Bunică-meu a fost ofiţer, am avut şi un unchi ofiţer - procuror militar - el mi-a adus primele piese: epoleţi, insigne. De fapt, totul a pornit de la un nasture, când un coleg de la şcoală venise încheiat la pantaloni cu un nasture de uniformă militară - cu stema României. Mama lui era profesoară la Academia Militară. El mi-a mai adus un nasture, petliţe şi nu mai ştiu ce. Alţii adunau timbre sau surprize, iar eu strângeam insigne.
Am dat la Şcoala Militară, la Sibiu. Am stat trei zile, am dat probelele eliminatorii şi mi-am zis: aici nu-i de mine, plec!”
N-a mai prins atunci examenul la facultate şi a urmat o şcoală postliceală economică. A absolvit apoi Facultatea de Construcţii, dar n-a profesat: „Am hotărât cu nişte prieteni să facem un atelier de bijuterii şi o galerie de artă, în Bucureşti. Ei erau bijutieri, eu aveam pasiunea uniformelor. În anul patru de facultate, nu puteam să fac şi business şi şcoală. Au apărut discuţii - ei umblau mai mult pe teren şi atunci am hotărât să mă retrag. Între timp, a venit un regizor de film, să închirieze obiecte pentru un documentar despre Napoleon, făcut de BBC, parcă. Era prin ´99 - 2000. Apoi am intrat în legătură cu cei de la Muzeul Militar, cu dl [Horia] Şerbănescu, numărul unu în ţară ca specialist în uniforme."
Brăileanul a colecţionat uniforme şi efecte militare, devenind în ´94 membru al Societăţii de Numismatică Română, apoi chiar vicepreşedinte al Secţiei de Numismatică a Cercului Militar Naţional. A făcut multe expoziţii în ţară.
Ca „fabricant”, Casa Diaconu a lucrat 30 de uniforme pentru filmul „Restul e tăcere”, în care partea civilă i-a aparţinut extraordinarei creatoare de modă Doina Levintza, furnizor al Casei Regale.
