La cinematograf, chiar în timpul unei acţiuni palpitante, un bătrân domn bâjbâie prin întuneric podeaua, deranjând o doamnă. Pierduse o caramelă. „Şi faceţi atâta tărăboi pentru o caramelă?” „Păi, mi-au rămas dinţii în ea.” E o singură mostră dintr-o generoasă serie de poante, aforisme, povestioare hazlii: cunoscutul traducător din şi în engleză Petru Iamandi tocmai a făcut… „O burtă de râs”. Chiar aşa se cheamă antologia sa de umor internaţional, scoasă acum la Editura Pompidu - Galaţi. Multe povestiri sunt traduse din redutabila revistă britanică de umor „Punch” (apărută în 1841, lua numele de la un Păcală englez, violent, jucat cu păpuşi, dar şi al băuturii cu pricina), revista „Private Eye (cum i se mai zice unui detectiv particular). Dar şi umor bulgăresc (până la Revoluţie, era la mare stimă şi în România umorul din Gabrovo – comparabil la zgârcenie cu Scoţia: la o chetă, un scoţian a leşinat, iar gabroveanul l-a şi scos din sală, citim tot în carte). Din revistele bulgăreşti ”Apropo” şi „Ozbor”. Sau şi din revista sovietică şi rusă „Sputnik”, ediţia în engleză. Dar profesorul a inclus şi o traducere pe care a făcut-o când era în liceu: o povestire de Ephraim Lessing, tradusă din germană.
Vinul şi umorul se învechesc frumos, dacă sunt de calitate. Umorul este veşnic şi, cu cât este mai vechi, cu atât apare el mai diferit, insolit, delicios…
Multe glume de aici au apărut, în timp, în suplimentul umoristic „Buzunar”, prezent o lungă perioadă în paginile magazinului „Vieţii libere”. „E un elogiu pe care îl aduc „Vieţii libere”, domnilor Dan Plăeşu, Ion Manea, implicaţi în realizarea „Buzunarului”” - spune autorul.
