Un impresionant „duet” într-un duel actoricesc de zile mari, cu doi îndrăgiţi „monştri sacri” ai scenei româneşti am putut aplauda marţi seară, în Festivalul naţional al Teatrului Dramatic „Fani Tardini” (jucat acum pe cam larga scenă – apropo de intimitatea jocului, a Teatrului Muzical).
Valeria Ogăşanu şi Virgil Ogăşanu, în primul rând, împreună cu alţi actori de la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra”, ne-au emoţionat în spectacolul „Pe lacul auriu”, al americanului Ernest Thompson (excelentă traducerea regretaţilor Radu Beligan şi a traducătorul Liviu Dorneanu, secretarul Teatrului Naţional!). Adaptarea celebrului text aparţine regizorului Dinu Cernescu, cel care în 2005 era recompensat de către UNITER pentru întreaga, bogata sa activitate.
Dialogul strălucitor, acid, de Broadway, între bătrânul profesor Tom şi toţi ceilalţi, pe care îi domină, par o partidă de tenis performant, în care cuvintele sunt mingea. Tom, obişnuit să fie ascultat ca la catedră (îl joacă Virgil Ogăşanu) a făcut-o pe fiica sa Claudia (Ana Ioana Macaria, de neuitat din „Regele Lear” sau din „Ivanov”) să simtă că tatăl ei şi-a dorit nu o fată, ci un băiat care să-i ducă numele. Claudia, „băiatul nereuşit”, plecată în lume, e acum în faţa unei noi tentative: s-a apropiat de ştersul Bill (Lucian Ifrim), iar o fată perdantă cu repetiţie ştie că poţi negocia cu un bărbat divorţat şi cu un copil împărţit cu „fosta”. Sigur, omul e plicticos, iar băiatul său, Billy (Alin Potop – tânărul joacă la Naţional, a făcut teatru radiofonic şi film), e sălbăticit de tatăl său conformist, aşa cum fusese şi Claudia de către tatăl ei pedant. Bill , dentistul (meserie fără şarm, dar de 60 de dolari plomba – preţ vechi…) şi juniorul vin în casa de vacanţă de pe lac (fără televizor! – se sperie puştiul, forţat să rămână cu doi străini pentru ca tatăl său şi fiica profesorului să se cunoască mai bine în Europa).
Pe maestrul Ogăşanu nu-l uit mai ales pentru prestaţia din rolul Valerio, dintr-un formidabil spectacol regizat de Liviu Ciulei, tot la „Bulandra”, în ´70: „Leonce şi Lena”, de Georg Buchner. Un actor întotdeauna puţin melancolic chiar şi în toiul comicului cel mai dens, dând astfel, prin contrast, şi mai mult umor. În piesa de acum, cu o răutate fină, bine jucată, răutate uneori tandră, dar o aparenţă care să îndepărteze suspiciunea că… profesorul ar fi un romantic. În pretendentul la mâna fiicei sale, Bill (Lucian Ifrim – actor de teatru, de film, de seriale, „voce”), el vede doar pe cel care nu e în stare să fie destul de agresiv pentru ai lui, un exemplar poate efeminat, în tot cazul, prea burghez, prea încorsetat în bunul simţ oficial. Sălbatecul Billy, deci un Bill mai mic, de altfel şi se prezintă „Junior”, îl enervează pe bătrânul profesor până la… dependenţă: omul căruia îi place delimitarea căsuţei de vacanţă unde să rămână stăpân se lasă cucerit de puşlamaua obraznică dar firească, precum un pui de ciută care… te muşcă atunci când îl mângâi forţat. Băiatul îl îmblânzeşte pe bătrân (fiica sa, Clara, glumeşte sarcastic în absenţa părinţilor, făcând o trimitere la „Bătrânul şi Marea”, nuvela lui Hemingway – Bătrânul şi… Lacul). „Apprivoiser”, cum ar zice Exupery despre îmblânzirea celui care tocmai a fost jicnit de puşi. Şi copilul este cucerit…
Este foarte important, cred, pentru rolul Kate, interpretat de Valeria Ogăşanu, să se mulţumească, ca şi în piesa lui Thompson, cu un plan doi, să nu iasă în faţă prea mult. Actriţa de teatru şi film (a jucat şi într-o producţie DEFA-Berlin) aduce însă acum atâta căldură în atitudine, încât ţi se umezesc ochii. De fapt, în viaţa reală, actorii Valeria şi Virgil Ogăşanu sunt chiar o familie.
M-am întrebat cum vor învinge actorii noştri handicapul unei ecranizări anterioare, faimoase: „On golden pond”, filmul din ´81, cu Katharine Hepburn, replicând tăios-tandru, şi Henry Fonda, periculos mai ales prin tăcerile sale, au adus celor doi americani un binecuvântat Oscar pentru interpretare. Nu şi fetei lor din film, fata lui din realitate, Jane Fonda, forţată de text „să stea în banca ei”.
Scenografia Mariei Miu, mai amplă la Bucureşti, a contribuit la atmosferă.
Sursa foto: adevarul.ro
