Numai în 2017 i-au apărut, până în prezent, patru cărţi traduse în limba română: Tony Judt - "Când lucrurile se schimbă", Brent Weeks - "Asasinul din umbră", Ann Leckie - "Răzbunarea ancilară" şi, cea mai recentă, "O burtă de râs", volum ce conţine umor selectat şi tălmăcit de scriitorul gălăţean.
Înainte de a ne referi la cea din urmă carte amintită, să ne referim succint la scriitorul Petru Iamandi, unul dintre cei mai importanţi traducători de limbă engleză din Galaţi şi din ţară. Şi nu este deloc lesnicioasă o referire, fie şi sumară, la activitatea sa, deoarece CV-ul autorului se întinde pe 14 pagini (corp 11). De unde şi dificultatea întâmpinată de semnatarul consemnărilor de faţă de a selecta pasajele relevante din oferta de viaţă şi trudă literară a colegului nostru. Un prim amănunt semnificativ: Petru Iamandi este atestat traducător din limba engleză începând cu anul 1977, an care marchează şi debutul în revista "Urzica". Evenimentul se întâmpla la numai trei ani de la absolvirea Facultăţii de Filologie, secţia engleză-română a Universităţii "Al.I. Cuza" din Iaşi. Cariera sa didactică a inclus funcţionarea ca profesor la licee importante din Galaţi, urmată de accederea la Facultatea de Litere a Universităţii "Dunărea de Jos", unde predă de zece ani, acum în calitate de conferenţiar doctor. Trebuie menţionate premiile pentru traduceri primite din partea Uniunii Scriitorilor din România, filiala Sud-Est Galaţi (al cărei membru este din 2009); de asemenea, Festivalul "Antares" şi revistele literare gălăţene i-au oferit importante distincţii. Numele lui Petru Iamandi este prezent în câteva dicţionare, precum şi în două ediţii ale anuarului american "Who’s Who in the World". Am numărat circa 60 de participări ale lui Petru Iamandi la manifestări ştiinţifice internaţionale şi şapte naţionale; are o bogată activitate de cenaclu, la fundaţii şi societăţi. Este autor a opt cărţi de profil şi coautor la alte 19. Are peste 50 de lucrări publicate în Analele Universităţii "Dunărea de Jos" şi în volume ale conferinţelor internaţionale organizate în ţară şi străinătate, alături de alte vreo 60 de articole găzduite de reviste din ţară şi străinătate. Cât despre traducerile propriu-zise, în reviste britanice şi americane au apărut scrieri semnate de: Aura Cristi, Mihail Gălăţanu, Victor Cilincă, Dan Laurenţiu, Aurel Stancu, Ioanid Romanescu, Gellu Naum, Nicolae Ioana, Carolina Ilica, Petre Manolache, Nichita Stănescu, Constanţa Buzea, Nina Cassian, Ion Chiric, Zaharia Stancu ş.a. Altor autori români (şi aici lista e lungă) li s-au tradus volume întregi, care au fost publicate în ţară sau în străinătate. Şi, în sfârşit, în perioada 1991-2017, Petru Iamandi a tradus în limba română 55 de cărţi (romane, povestiri, poezii etc), la edituri prestigioase, precum RAO, Univers, Polirom, Paladin ş.a., însă şi locale: Porto-Franco, Alma, Axis Libri, Antares etc.
Volumul "O burtă de râs", care conţine umor selectat şi tradus de Petru Iamandi, a apărut la Editura Pompidu, având coperta şi tehnoredactarea semnate de Mirel Boşcăneanu. Ne-am oprit la această carte, semnalată nu demult în "Viaţa liberă", deoarece ea marchează cumva o aniversare, alături de cea dezvăluită în titlul articolului. Petru Iamandi a fost implicat încă de la începuturi în activitatea cenaclului de umor "Verva", de la înfiinţarea căruia se împlinesc în această lună patru decenii. Altfel spus iubeşte genul, dovadă şi o altă carte de profil ("Ocolul Pământului în 80 de schiţe umoristice"), care i-a apărut în 2014 la Editura "Axis Libri". Culegerea "O burtă de râs" cuprinde lucrări de mică întindere, de la schiţe la aforisme. Este aranjată tematic şi pe vârste; are referiri la căsnicie, la femeie, năravuri, prezenţa doctorului; se vorbeşte despre democraţie (începând din paleolitic), despre presă; se dau citate citabile, definiţii, nu sunt uitate nici necuvântătoarele etc. Evident, autorii din care sunt selectate textele au har comic. Aşadar, să cităm din volum, începând cu elevii, mai exact cu unele loaze, evident, din alte ţări, care (ca şi unii şcolari de-ai noştri) fac un umor involuntar de toată frumuseţea prin teze: "Muson înseamnă "domn" în franceză”; "Telepatia este un alfabet inventat de Morse"; "Fiordul este o marcă de maşină"; "Noe este autorul celebrelor cuvinte: "După mine, potopul!"; "Autobiografia este istoria automobilelor" etc. Din W. M. Thackeray, ni se oferă o parodie la "Suferinţele tânărului Werther": "Werther o iubea pe Charlotte/ credincios precum un câine.../ Şi-o văzuse doar în treacăt/ cum ungea untul pe pâine.// Charlotte - tipă măritată,/ Werther - tip moral, cum oare/ să-ndrăznească el vreodată/ să-i ofere chiar şi-o floare?// Se usca de dor, amorul/ clocotea în el cu spume,/ dar cu-n glonţ curmă fiorul/ şi plecă din astă lume.// La vederea lui pe-o targă/ presărată cu gherghine,/ Charlotte, dulce ca o fragă,/ tot ungea untul pe pâine." Despre căsnicie: "Poliţistul (oprind o maşină şi adresându-se şoferului): Îmi pare rău, dar soţia dumneavoastră a căzut din maşină cam cu un kilometru în urmă. Şoferul: Slavă Domnului! Credeam că n-am auzit bine!" Sau alta: "Maxwell sosi acasă pe neaşteptate şi îşi găsi nevasta în pat. Privi bănuitor trabucul care fumega în scrumiera de pe noptieră: - De unde e trabucul ăsta? întrebă el. Atunci uşa băii se deschise şi o voce masculină, tremurată, răspunse: - Din Cuba!" Iată şi o zicere "profundă" de Jack Handey: "Sper că viaţa nu e o glumă, până acum cel puţin, n-am înţeles care e poanta." Despre democraţie: "Democraţia este un sistem care le permite oamenilor să-i aleagă pe pungaşi cu toată convingerea." (Doug Larson); sau: "Uneori, majoritatea înseamnă că toţi proştii sunt de aceeaşi parte." (Claude McDonald). În încheiere, să transcriem vorbele lui Peter Ustinov de pe ultima copertă a cărţii: "Hohotul de râs mi s-a părut întotdeauna cea mai civilizată muzică din univers".
