Evaluaţi acest articol
(3 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Scriitoarea gălăţeancă Alina Şerban şi-a lansat cartea (un roman!) astăzi, 26 noiembrie, la 12,30. Unde? La Târgul Gaudeamus (cel mai mare târg de carte din România!), în a 24-a ediţie! La standul Editurii Quantum Publishers. Colega noastră de ziar nu credea că era important să (ni) se laude, dar cred că are cu ce! Mai ales că, lucru rar, prima ei carte publicată este un ditai romanul (230 de pagini) şi doar nu câteva versuleţe cu pagini dublate prin ilustrate! Sunt scriitori care au rămas în Istorie şi cu un singur roman...

Cartea urmează unui alt roman, mai „vechi” (hăăăt, în 2010) – pe care zice că l-a scris „ca exerciţiu”. În engleză. În… epoca ei romantică, deci nu putea fi vorba decât despre o poveste de dragoste britanică, în stil victorian.  Editura i-a scos romanul „Ziua în care am învăţat să zbor”, o carte, cum ar spune bunica mea, „după un caz real”, deci cu destulă simţire şi suflet, mai ales că este evocată aici moartea unui vechi prieten din copilărie (nume schimbat în carte, firesc), victimă a unei depresii – boală şi modă planetară!

Pentru Oskar Kaufmann, un personaj care află că e bolnav chiar în ziua de Crăciun, clipele de nebunie care îl îndeamnă la sinucidere (reală!) ar putea rezultatul influenţei propriei familii, care nu l-a înţeles… Pe Oskar, şi succesul său literar îl deprimă! Şi nu împărtăşeşte dragostea iubitei, Clara: „Nu cred că îmi mai permit luxul să iubesc!”. Alina devine, ciudat, povestitorul… bărbat din carte: „E complicat de spus ce e bine şi ce e rău, căci limitele dintre cele două sunt atât de subţiri, încât suntem tentaţi să trecem mereu peste. Când sufletul nostru se simte împăcat chiar dacă, moral, nu am făcut ce era bine pentru noi, ci pentru altcineva, atunci, putem spune că am făcut ce a trebuit."

Cartea este rezultatul unui schimb de mail-uri cu editura (primul mesaj al autoarei rămânând fără răspuns). Ea a scris trei ani la această carte copleşitoare – ideea îi venise cu un an înainte de asta. Era la munte, la Bicaz, la bunica ei. „Am trecut şi eu prin depresiile mele, astfel încât cunoşteam tema depresiei şi din interior”, mărturiseşte ea. Şi acum, îi plac filmele şi cărţile cu dramatism, cu emoţie,  mai abitir decât comediile. 

Are trei idei pentru alte romane. Baftăăă şi timp suficient!

Citit 1849 ori Ultima modificare Duminică, 26 Noiembrie 2017 17:54

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.