Un grup de comando strecurat în noaptea de 9 ianuarie 1918 prin Cimitirul israelit, vreo 200 de soldaţi mitraliori şi un pluton (deci 15-30 soldaţi) de infanterie. Aveau să atace gloriosul Corp 4 Siberan rus. Logic: s-a apelat, cred, şi la soldaţii născuţi aici, care ştiau locurile, poate oferindu-se voluntari în misiune. Din cei 26 de morţi, zece au fost gălăţeni. Coloanele ruseşti au refuzat să lase armele înainte de a trece în Basarabia. A urmat lupta, David l-a învins pe Goliatul rusesc, care ataca din trei părţi şi din interior!
Odată înfrânţi, artileriştii ruşi s-au predat nemţilor (era armistiţiu), cât să le lase lor tunurile, apoi s-au predat românilor. La Tuluceşti, 40 de tunuri ruseşti au făcut prăpăd, spun surse militare, la Galaţi, 50 răspundeau celor numai opt ale noastre. "Toate trupele ruseşti ce se găseau de la Iveşti în jos. Se zice că erau vreo cincizeci de mii de oameni" - scria medicul Mihai Ştefănescu-Galaţi. O parte din trupele ruse aliate încartiruite s-a răsculat, încercând să fure mitraliere, să incendieze, să ucidă. Armata rusă, condusă din actuala clădire a Bibliotecii, apărase Dunărea între Chilia şi Brăila. Peste Dunăre, acum neutră, Armata a 3-a bulgară. Pe 6 ianuarie, două avioane ruseşti bombardau Galaţiul: n-au putut fi ajunse de avioanele franţuzeşti, mai încete. Ruşii aveau şi blindate. Pe 7, încercând să treacă în Basarabia, 12.000 de bolşevici, fără comandaţi, dar destul de instruiţi încât au dovedit o putere formidabilă de foc în judeţ, i-au atacat pe cei 500 militari români. Părea să ne fie sfârşitul!
Ruşii veneau de pe drumul Tecuciului, dinspre Giurgiuleşti, bombardau de pe Dunăre, erau în oraş. Se zvonea că au atacat… bulgarii, cunoscuţi pentru cruzime.
În timp ce gălăţenii erau chemaţi, pe 13 ianuarie 1918, să-l conducă pe ultimul drum pe soldatul erou Costache State, unul dintre cei zece eroi gălăţeni, mort în urma rănilor, trupele române răspundeau fraţilor de peste Prut, eliberând de bolşevici Gara din Chişinăul asediat. A urmat istorica alegere a Sfatului Ţării…
Lt. col. Garrigou, ataşat al Apărării franceze pentru România şi Republica Moldova, remarca recent, la Galaţi, că francezii (iar noi să ne gândim şi la ai noştri!) au căzut (după război!) în lupta împotriva bolşevicilor, în Basarabia! Comunismul se extindea: în Ungaria, sângerosul regim al lui Bela Kun a fost îndepărtat de Armata Română abia în 1919 (ajuns la Viena, apoi la Moscova, Kun avea să conducă, din Komintern, răzmeriţe în Germania, Austria, Cehoslovacia şi România). Rusia îşi împrăştia agitatorii în lume. În noiembrie 1917, kaizerul era răsturnat de comitete de extremă stânga ale muncitorilor şi soldaţilor.
În foto 1, galerie: Crelebrul Detaşament al morţii, numai din tusoaice - sursa: fb.ru; foto 2: Ca în 1916, şi în războiul mondial... următor am început tot ca aliaţi cu ruşii - sursa Muzeul Germano-Rus din Berlin; foto 3: Bătălia Galaţiului, în care, lucru unic, s-au folosit toate armele - schiţă publicată de istoricul Constantin Kiriţescu; foto 4: Comandamentul rusesc din Palatul Comisiei Europene, ţintă a tunurilor bulgăreşti de la Garvăn; foto 5: Înmormântarea unui soldat român - foto Imperial War Museum, Londra; foto 6: Desfăşurarea Primului Război Mondial - sursa: Cristian Negrea.
