- * Mobilierul şi obiectele populare selectate de etnologul Eugen Holban pentru Muzeul Satului au fost cumpărate de Paul Buţa, care le-a vândut apoi Consiliului Judeţului * Preţurile unora dintre obiecte sunt umflate de zeci de ori * Actorul spune că aşa i s-a cerut să facă *
Consiliul Judeţul (CJ) şi Centrul Cultural „Dunărea de Jos” (CCDJ) au avut la dispoziţie, în 2008, nu mai puţin de 23.000 de euro (fără TVA) pentru a dota şi mobila cele patru gospodării ţărăneşti şi centrul administrativ de la Muzeul gălăţean al Satului. Cum muzeul s-a înfiinţat cu finanţare europeană, prin Programul de Vecinătate România - Republica Moldova 2004-2006, PHARE CBC 2004, accesat de CJ şi în care CCDJ era partener, achiziţiile trebuiau organizate riguros. Potrivit actualului director al CCDJ, Sergiu Dumitrescu, listele cu necesarul de obiecte tradiţionale pentru mobilarea caselor ţărăneşti au fost alcătuite de membrii Secţiei de Cercetare ai instituţiei. Nimeni nu mai vrea să spună acum cine a umflat preţurile multora dintre obiectele tradiţionale, de la maxim câteva sute de lei – cât au costat de fapt – până la câteva sute de euro.
Etnologul Eugen Holban şi actorul Paul Buţa spun că li s-au prezentat liste cu obiecte tradiţionale ale căror preţuri erau deja calculate în euro şi li s-a cerut să meargă în judeţ, la gospodăriile ţăranilor care le deţin, ca să le cumpere. Dacă cei care au fixat preţurile obiectelor nu ştiau nici cine şi nici unde sunt gospodarii care au obiectele, cum le-au putut calcula preţuri de până la 500 de euro bucata, uneori şi de 38 de ori mai mari decât în realitate?
Fapt confirmat atât de Eugen Holban, cât şi de Paul Buţa: ţăranii care au vândut obiecte tradiţionale nici nu au cerut şi nici nu au primit asemenea sume.
Obiecte alese de Eugen Hoban şi vândute de Paul Buţa
Etnologul Eugen Holban, angajat cu jumătate de normă la CCDJ pe durata înfiinţării Muzeului Satului, spune că membrii Secţiei de Cercetare i-au cerut nu doar schiţele care au stat la baza proiectării caselor ţărăneşti, ci şi ajutor pentru identificarea proprietarilor de obiecte tradiţionale şi cumpărarea acestor bunuri.
„Cum eu nu aveam nici firmă şi nici nu eram persoană fizică autorizată (PFA), s-a apelat la ajutorul domnului Paul Buţa, care a venit cu mine prin judeţ şi a cumpărat obiectele pe care eu le alegeam. M-am ocupat de identificarea obiectelor autentice, iar domnul Buţa s-a ocupat de partea administrativă: plăţi, chitanţe etc. Preţurile care s-au plătit pe obiectele cumpărate nu erau, în cele mai multe cazuri, atât de mari ca cele din liste”, a precizat Eugen Holban.
Paul Buţa susţine că a acceptat această sarcină de voie, de nevoie. „Eu nici nu am vrut, la început, să mă implic, dar nu s-a găsit în timp util nicio altă persoană care să fie persoană fizică autorizată (PFA) şi să poată cumpăra şi apoi vinde Consiliului Judeţului aceste obiecte, cu acte în regulă. Eu eram PFA, aşa că mi s-au dat banii pentru achiziţii, cu care am cumpărat circa 800 de obiecte. Cele care nu erau pe liste sunt acum stocate în clădirea fierăriei de la muzeul satului şi se lucrează la înregistrarea şi fişarea lor”, spune Paul Buţa.
Persoana fizică autorizată deţinută Buţa şi înregistrată pe 1 ianuarie 2007 are două coduri CAEN: 3663 (fabricarea altor produse manufacturate), iar pe codul 5263 (comerţ cu amănuntul care nu se efectuează prin magazine). Paul Buţa a vândut către CJ obiectele de pe listele din proiect, la preţurile umflate din liste.
„Nu au costat atât de mult când le-am cumpărat, dar cei de la CJ mi-au spus că aşa e proiectul. Din acei bani, am reuşit să cumpărăm mult mai multe obiecte, ca să salvăm materialul din teren, pentru patrimoniul. Surplusul de obiecte nu a fost înregistrat nicăieri, la acel moment”, a precizat Paul Buţa.
Directorul CCDJ, Sergiu Dumitrescu, a declarat că obiectele vor fi considerate plus de inventar şi că se lucrează la înregistrarea lor.
„Mie mi-au rămas cam 10.000 lei!”
Paul Buţa spune că, după a plătit dările aferente vânzării obiectelor către CJ , i-au rămas circa 10.000 lei. Nu doreşte să spună dacă de o parte din bani s-a bucurat şi cineva din cadrul CJ. „Am semnat un contract de confidenţialitate în cadrul proiectul, nu pot face publice detalii de acest fel”, a precizat Paul Buţa. Directorul CCDJ, Sergiu Dumitrescu, a declarat că niciunul dintre angajaţii CCDJ nu a beneficiat de vreo remuneraţie suplimentară pentru că a muncit la proiectul „Muzeul Satului – Gospodărie Tradiţională”.
Cum s-a evitat licitaţia pentru cumpărarea obiectelor?
În 2008, legea cerea organizarea de licitaţie pentru achiziţia obiectelor cu sume mai mari de 10.000 de euro. Cum suma totală pentru dotarea şi mobilarea muzeului ajungea la 23.000 de euro fără TVA, s-ar fi impus o licitaţie la care să poată participa firme sau PFA-uri (din Galaţi sau din ţară) care achiziţionează obiecte tradiţionale. Licitaţia nu s-a organizat, iar suma de 23.000 euro fără TVA a fost defalcată în trei sume de până în 10.000 euro. S-a ajuns la organizarea achiziţiilor directe prin intermediul PFA Paul Buţa. S-au încheiat trei contracte între PFA Paul Buţa şi CJ cu numerele 2038, 2039 şi 2040. Prin contractul 2038 s-a alocat suma de 7.000 de euro (25.958,10 lei) pentru cumpărarea de textile, prin contractul 2.039 s-au repartizat 7.500 euro (27.812,25 lei) pentru alte dotări, iar prin contractul 2.040 s-au alocat 8.500 euro (31.529,55 lei) pentru mobilier.
Preţuri umflate şi de 38 de ori
Atât Eugen Holban cât şi Paul Buţa spun că pe multe dintre obiectele cumpărate de la ţărani s-au plătit între câţiva lei şi câteva sute de lei şi nu câteva zeci sau sute de euro, aşa cum arată listele proiectului implementat de CJ, în parteneriat cu CCDJ.
Am comparat preţurile pe care şi le-a consemnat Eugen Holban, la achiziţiile directe din judeţ, cu sumele care apar în proiectul CJ. Etnologul declară că pe o căruţă s-a plătit maxim 1.500 lei, în vreme ce CJ a comunicat UE că a plătit pentru aceeaşi piesă de muzeu nu mai puţin de 3.000 euro, adică 11.146,5 lei, la cursul din martie 2008, de 3,7155 lei pentru un euro. Imaginaţi-vă, deci, că un bătrân de la ţară a cerut bani cât pentru un Volkswagen Golf la mâna a doua ca să renunţe la o căruţă veche, pe care probabil că oricum nu o folosea! Un covor de lână cumpărat pentru Muzeul Satului, potrivit lui Eugen Holban, ar fi costat maxim 150 lei. În proiectul CJ scrie că s-au câte 300 de euro (1.114,65 lei) plătit pentru fiecare dintre cele şase covoare cumpărate. În ambele cazuri, preţul comunicat ce CJ către UE este de trei ori mai mare decât cel plătit ţăranilor care au vândut obiectele.
Mai mari decât în realitate sunt preţurile aproape tuturor obiectelor cumpărate, potrivit documentelor CJ. Dacă e să luăm de bune preţurile listate în proiectul CJ, s-au cumpărat 20 de scaune, fiecare valorând 50 de euro (185,775 lei). Consemnările etnologului Eugen Holban arată că pe scaune s-au plătit între 5 lei şi 20 lei. Un scaun ar putea fi, deci, de 38 de ori mai scump în listele CJ decât în gospodăria ţăranului. Oficial, pe fiecare dintre cele 5 lăzi de zestre s-a plătit câte 120 euro (445,86 lei), iar etnologul spune că preţul real ar fi de maxim 200 lei. Diferenţe mari de preţ se remarcă şi pentru alte obiecte cumpărate, cum ar fi băncile fără spătar, la blidare sau la dulapurile gen masă înfundată cu două uşi în faţă.
