Teoretic, cel puţin vreo 20 de comune din estul judeţului ar putea câştiga bani buni de pe urma concesionării terenurilor către companiile străine care vor să exploateze gaze de şist prin metoda fracturării * Europa fierbe, încercând să stabilească dacă merită sau nu să interzică metoda de exploatare * Practic, Galaţiul stă pe tuşă * Nici măcar una dintre companiile care prospectează în România nu a venit până la noi
Cel puţin până în acest moment, exploatarea gazelor de şist prin metoda fracturării nu a ajuns, în judeţul Galaţi, decât până la stadiul unei teorii pe marginea căreia să-şi poată face imagine diverse organizaţii protestatare. Nu s-a stabilit nimic concret şi nicio mare companie multinaţională de exploatare, cum ar fi Chevron, MOL Hungarian Oil sau Gaz Public Limited Company, nu a luat legătura, până în acest moment, cu vreo instituţie gălăţeană în vedere desfăşurării de prospecţiuni. Nu s-a discutat nici cu Prefectura – reprezentanta Guvernului în teritoriu – dar nici cu primăriile din zonele unde s-ar fi putut face astfel de prospecţiuni. După ştiinţa primarilor, nici un reprezentat al vreunei companii care să vrea să foreze în solul gălăţean nu a venit să ceară teren în concesiune sau să cumpere pământ de la proprietari. Corporaţia Chevron prezintă, pe site-ul propriu, la capitolul zone de interes, doar o regiune din sudul Dobrogei şi pe cea a Bârladului. Concluzia e simplă: nu s-a întâmplat absolut nimic, deocamdată, în judeţul nostru. Timp ar fi fost din belşug, în condiţiile în care tot Chevron informează pe site-ul propriu că prospecţiuni se fac, în alte zone ale României, începând încă din 2010.
Ce am avea de câştigat?
Evident, multe dintre condiţiile în care o multinaţională ar exploata gaze de şist, în judeţul nostru sau în restul ţării, ar depinde de modul în care statul român ar încheia astfel de contracte. Mingea este, de fapt, în jumătatea de teren a statului nostru pentru că - spre deosebire de SUA unde subsolul aparţine proprietarului terenului - în România este nevoie de avize de mediu pentru forarea după gaz sau orice alt combustibil fosil. Avize ca s-ar putea da doar în condiţii care ne convin. Cu siguranţă o astfel de industrie extractivă ar crea locuri de muncă în oraşe, comune şi sate unde nu s-a mai investit un leu de ani buni. La acest moment, în comunele şi satele gălăţene există circa 10.000 de şomeri de lungă durată, dintre care peste trei sferturi trăiesc din ajutorul minim garantat.
Chevron, companie prezentă în 36 de state, are, la nivel internaţional, aproape 60.000 de angajaţi. Este considerată o companie de mărime medie, la nivel internaţional şi este în extindere. În cursul anului trecut, compania a încasat mai mult de 23 de milioane de dolari. Nu în ultimul rând, operaţiunile desfăşurate în judeţul nostru ar fi taxate şi ar aduce bani la bugetele locale şi la cel de stat. Mai mult gaz extras înseamnă o piaţă de pofil mai bogată. Au perfectă dreptate scepticii care spun că gazul de şist extras n-ar fi al nostru, al românilor, ci al exploatatorului american.
Ce foloase am putea trage noi, în astfel de condiţii? Am putea să cumpărăm gaz şi de la americani, nu doar de la ruşi. Economic vorbind, pe orice piaţă creşterea ofertei este urmată, în scurt timp, de scăderea preţului produselor. Sigur că am putea să exploatăm chiar noi zăcămintele de gaze de şist, dacă am avea tehnologia necesară şi banii de care este de nevoie. Cum nu ne bucurăm momentan de aşa ceva, rămâne în discuţie posibilitatea exploatării zăcămintelor de către multinaţionale.
Ce se întâmplă în restul lumii?
În acest moment, în Statele Unite există circa 50.000 de puţuri de adâncime redusă. Pe viitor, americani preconizează că vor intensifica exploatarea gazelor de şist, inclusiv prin metoda fracturării. Ce au avut de câştigat americanii? Independenţă energetică faţă de ruşii de la Gazprom şi de furnizorii din Qatar. În Europa, exploatarea gazelor de şist prin fractură hidraulică este controversată, încă. Polonia exploatează, iar Germania continuă să o facă, deşi Ministrul Mediului, Peter Altmaier, a declarat în urmă cu aproape două luni că Guvernul ar putea interzice exploatarea prin fracturare hidraulică a gazelor de şist „dacă rezultatele cercetărilor ştiinţifice vor demonstra nocivitatea acestei metode”. Moratorii pentru stoparea exploatării gazelor de şist prin fracturare s-au impus în mai multe state, cum ar fi Franţa sau Marea Britanie. Moratoriu a fost şi în România, dar numai până în luna decembrie a anului trecut.
Ce pierdem?
Ecologiştii au dreptate atunci când vorbesc despre efecte nefaste ale exploatării gazelor de şist prin metoda fracturării. Tehnica, se bazează, în linii mari, pe injectarea de fluide sub presiune care conţin substanţe toxice în subteran, pentru eliberarea gazelor. Există riscul ca substanţele toxice, cu efecte cancerigene, să se infiltreze în pânza freatică şi să o infesteze, ceea ce ar pune mari probleme pentru sănătatea publică. De asemenea, există riscul apariţiei unor alunecări de teren şi chiar a unor cutremure cauzate de degradarea rocilor, afectate în cadrul procesului de fracturare hidraulică. Consumul de apă pentru fracturarea rocilor - uneori şi 10 milioane de litri pentru o forare – este astronomic. Întrebarea nu este dacă noua industrie extractivă va polua sau nu. O va face, cu siguranţă. Întrebarea este: merită sau nu din punct de vedere economic să ne asumăm asemenea riscuri?
Momentan, doar vorbe şi zgomot
Este perfect adevărat că există, în acest moment, mai multe companii internaţionale care vor să exploateze gaze de şist din solul românesc, prin fracturare hidraulică. Dintre cele cinci acorduri pentru realizarea de prospecţiuni încheiate între statul român reprezentat de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM) şi exploatatorii - East West Petroleum Corp, Universal Premium SA, Mol Hungarian Oil and Gas Public Limited Company, SC Expert Petroleum SRL, Clara Petrolem LTD – niciunul nu vizează judeţul nostru. Ar trebui, într-adevăr, să ne întrebăm dacă merită să riscăm sănătatea unor oameni în favoarea bunăstării. Momentan, însă, chiar dacă am avea gaze de şist, nu ni le-a cerut nimeni şi nici noi nu avem cum ajunge la ele!
Autorităţile nu au informaţii
Nici Prefectura şi nici primăriile care ar putea prezenta interes pentru exploatator nu au fost contactate nici de Chevron, nici de vreo altă multinaţională sau firmă românească. Mai mult, pe primarii din teritoriu i-am informat noi cu privire la o astfel de posibilitate, nu Guvernul sau vreun agent economic. Semn că vor fi având companiile intenţii să prospecteze şi să foreze, dar fie nu sunt prea serioase, fie sunt planuri care s-ar putea concretiza într-un viitor îndepărtat.
„Instituţia Prefectului, ca şi reprezentantă a Guvernului României în teritoriu, nu a fost contactată până la acest moment în niciun fel cu privire la posibilitatea înfiinţării unor exploatări de gaze de şist, pe teritoriul judeţului”, a declarat Petrica Paţilea, purtătorul de cuvânt al Prefecturii Galaţi.
„Eu ştiu că Statele Unite – modelul internaţional de democraţie şi o mare putere economică – exploatează aceste gaze de şist de foarte mulţi ani. Şi nu am auzit de nici un dezastru ecologic, de proporţii, la ei. Noi de ce nu am putea avea aceste exploatări? Nimeni nu a luat legătura cu Primăria din Târgu Bujor şi nici nu s-au făcut prospecţiuni în zonă noastră. Totuşi, e nevoie de locuri de muncă. Şi cunoscând problematica exploatării şi a preţului gazelor în România eu cred că orice ban plătit în plus statului şi orice nouă formă de a ne asigura independenţă energetică este binevenită, mai ales dacă alţii reuşesc să o practice fără probleme”, ne-a declarat primarul oraşului Târgu Bujor, Laurenţiu Gâdei.
„N-am auzit nimic, în acest sens. Nimeni nu a luat legătura cu noi. Este adevărat că în comună este mare nevoie de locuri de muncă, dar la fel de adevărat este că depinde şi cu ce preţ s-ar înfiinţa acestea”, este de părere primarul comunei Oancea, Victor Chiriloaie.
