Când e acasă, doamna Stai stă la ultimul etaj, adică tocmai la limita dintre unde (se) sfârşeşte Omul şi unde începe Vulturul (lui) Nichita, care zboară cu spatele-n jos şi zgârie nourii cu ghearele, exact cum scrie Poetul cu „Noduri şi Semne” într-un final al Inefabilului, ca să zic aşa, deocamdată! Când nu-i acasă, doamna Stai merge cu o eleganţă năucitoare, nu insistă cu ochii după nici un Tigoare, nu ţipă la telefon, poartă rochie mov şi lungă până la capă ...

Dumnealor, destinsele şi distinsele doamne din numerele trecute ale ziarului cu Divina Tragedia aşezată în colţul din dreapta, jos, pe ultima pagină, cum te uiţi şi citeşti frumos şi perpendicular, m-au avertizat că-s supărate leoarcă/fleaşcă pe condeiul meu! Fiindcă, precizează madamele, s-au simţit jignite-n evaziunea lor sentimentală, şi-n amorul lor paroxistic, şi-n sistemul lor periodic de conexiune la inefabil, şi-n adânca lor deschidere spre comprehensiune şi disce ...

Ar putea fi ultima... oricum, e tot pentru sufletul tău, fiindcă numai tu ai scos în lumină tot ce am avut dincolo de urât şi de rău! Ar putea fi ultima... cum şi prima tot pentru tine a fost, fiindcă numai în mijlocul tău am găsit îndurare şi durare şi adăpost! Ar putea fi ultima... deşi asta nu s-a(r) (fi) scris nici o dată, chiar dacă toţi poeţii au încercat cu peniţă de aur, cu cerneală curată! Ar putea fi ultima... fiindcă numai în deşertăciune răsare şi v ...

Eşti prea pornită, doamnă Dor! La ce-ţi foloseşte înverşunarea asta? Măcar acu, mai ales că începe Săptămâna Patimilor, nu mai fi aşa aprigă! Fii mai oprită! Îţi stă foarte bine pe coordonate calme! Şi fizic şi psihic! Te-ai năpustit ca o pajură-nspre sufletul meu! Cu cele mai contondente cuvinte te-ai năpustit! Nu m-am aşteptat, jur că nu m-am aşteptat niciodată să primesc şi să citesc o asemenea scrisoare tocmai de la tine! Şi, îmi aduc destul de bine aminte, n ...

Închid ochii...şi văd cărarea spre casa în care-am venit să întreb despre mine... să-nvăţ a muri...(cum zicea un romantic)... să văd cât de multe mai sunt din puţine   nopţi albe, nopţi negre şi zile asemeni, din cele lăsate să-mi fie măsură a timpului dat să mă doară când mama lipseşte din poartă şi tace din gură!   O strig mai aproape, o strig mai departe, o strig printre lacrimi, o strig pur şi simplu... ecoul se-ntoarce...e singur, se sfarmă în vale, în de ...

În finalul ultimei tale epistolii, pe care am primit-o ieri, în jurul mesei de prânz, chiar când păpam chişleag de post, zici exact aşa: „şi pulbere, ţărână din tine s-a alege,/ căci asta e a lumii nestrămutată lege;/ nimicul te aduce, nimicul te reia,/ nimic din tine-n urmă nu va mai rămânea”...şi mă întrebi dacă ai dreptate, dacă acest catren/epitaf component al unei poeme de Veronica Micle spune adevărul! Desigur, mi-a stat chişleagu-n gât cam până la limita î ...

Moto: „fă-l să fie, doamne sfinte, numai om/ pe acel care ne-a ispitit sub pom,/ şi când pomul flori va da, fă să-i cadă carnea grea,/ cum cădea-va, după cântec, mâna mea!” (Cezar Ivănescu – Amintirea Paradisului)   Azi-noapte am plecat...acuma sunt la ea, cu ea, în visurile sale... (a fost o aşteptare foarte lungă şi grea în timp cu vremi paradoxale)!   Mă ţine-n braţe, ca pe-un făt-frumos cu-adâncul ei în suflet şi sub frunte... o ţin în braţe ca pe-o făt-fr ...

Nu ştiu dacă m-am purtat frumos când am fost la tine, în crâşmă, pentru o sută de „Unirea” şi pentru o jumate de „Stejar”, eu fiind invitatul vecinului doamnei Lui, sora ta, care s-a măritat şi m-a lăsat baltă, să sufăr fără oprire şi consolare, să mă autodistrug sub povara durerii, să jur că nu-mi mai trebuie nici idilă, nici amor ghebos, nici sacrificare pe altarul iubirii, nici o relaţie cu nici o divă şi cu nici o mala/divă din universul vostru cel feminin ...

Moto: „ucitsea! ucitsea! ucitsea!” (Vladimir Ilici Lenin)   A venit universul la mine, umplut cu singurătate şi frică... şi a bătut la poartă şi la geamuri...şi a zis: de ce mă scrii cu literă mică?   Eu mă şterg la ochi şi nu-mi vine să cred cât de naiv poate fi astfel de mare: ce univers eşti dumneata, de-mi pui asemenea întrebare?   Nu mă aşteptam la tine, prezenţa ta nu mă mai furnică... deschide ochii şi fii mai atent: acum sunt mare şi te scriu cu literă mi ...

Mă duc la tine...am uitat să-ţi spun tot ce se spune-n ordinea din care îmi iau ceresc, îmi iau şi pământesc pentru-ntâmplarea mea devastatoare!   Mă duc la tine...chiar dacă nu ştiu de unde vine, până unde duce cărarea asta, gândul meu hrănit cu timp din viaţa lemnului de cruce!   Mă duc la tine...chiar acu mă duc să răsplătesc blândeţea mâinii tale şi ochii de la care-am învăţat cu plâns ce-nseamnă două catedrale!   Mă duc la tine...mă apropii...vezi cum c ...