Spune-mi, dacă eşti acolo: se aude, se-nţelege cum se-mpiedică plecarea de sfârşitul unui vis, cum această stare-n taină e din ce în ce mai rece şi cum bate-n ceasuri totul, ce am zis şi nu am zis despre mine, despre tine...şi mă-ntreabă despre suflet: cât mai are din lumină, cât mai poate fi deschis???   Spune-mi, dacă eşti acolo: se-nţelege, se aude cum se-mpiedică sosirea de-nceputul unui vis, când această lume oarbă toarnă renghiuri şi ne/vrute despre cum abecedaru ...

Cred c-am ajuns (aicea) printre gene, cum (negreşit) o geană de lumină dintr-un trecut (din tainiţa aceea, nu ştiu de când) se pregătea să vină şi să-nvelească suflete şi trupuri cu sanctitatea sa vindecătoare...!... În lipsa ei (se vede foarte bine) nimic nu se mai vede... chiar dispare! Absenţa-i scrie zero până-n susul şi până-n josul muguririi printre seminţe goale şi seminţe pline... timp nepătruns... predestinat să intre în caruselul alfa şi omega, prin crug ...

Dară, înc-o dată dară, cine este vinovatul/ că v-aţi uns cu „oceni plohoi” şi vă scârţâie „krivatul”?/ că vă îmbrăcaţi „rubaşka” şi că vi se vede aia/ când urlaţi „mî hocim vostok” şi vă devoraţi tigaia?/ cine a vota infernul, frâna, împăratul roşu?/ cine i-a suflat găinii libidoul şi cocoşul?/ oare cine tot mai crede că se poate rupe cercul/ fără 3PiR pe lancea unui teoretic Hercul?//... Nu vedeţi apocalipsa? moartea în desfăşurare?/ cum s ...

Dar ce zgomot se aude? triluri lungi de păsărele?.../ Nu-i nimic: pe sub fereastră trece visurile mele!//... Şchioape sunt... au fost... (odată!)... drepte, lungi, frumoase, zvelte/ până când le transformară impostorii în unelte;/ până când şobolănimea le-a scos unghiile, ochii.../ şi cu labele păroase le-au cotrobăit sub rochii;/ până când fură scuipate din tribune, din oficiu/ că nu mai suportă raza curbelor de sacrificiu;/ că nu vor să lingă osul şi organele Puteri ...

Urmează, vine... altfel, se opreşte păcatul scump de-a crede că (nu)-i vis tot ce se vede, tot ce nu se vede şi tot ce-i dezlegat sau interzis! Aproape, mai aproape, foarte-aproape i se aude scâncetul de fiu... şi se aude cântecul de leagăn înalt şi niciodată prea târziu! Ce aşteptare... numai aşteptare-i pe jos, pe sus, prin case şi pe drum... fără păcat, nimica nu-i în stare de viu, de mort, de-orice şi de oricum! De nu-i păcat... pământul se răstoarnă, nici infini ...

!fluture şi flutură/ vise vi se scutură vi se-mparte zboru-n două/ cu tăiş de lună nouă cu tăiş de lună plină/ aripile prin grădină vi se-mpart la miez de floare/ tocmai tămăduitoare de alean şi de haihuia/ tuturor şi-a nimănuia de urât şi de mâhnire/ că nu-i nimeni să mai mire de zadar şi amărâre/ când vi-i viaţa pe târâre! !eu vă cer duminică/ silnică şi zilnică la plecaţii până-n zare/ după firea următoare când va fi să se întoarcă/ printre voi di ...

Nu vrea să plece. Nici de-al naibii nu vrea să se ducă. Nici în ruptul capului nu se dă dus. Orice argument este de prisos. Nici o ameninţare şi nici o mustrare nu-l poate determina să-şi ia inima-n dinţi şi picioarele de-a spinarea... şi să-şi urmeze calea. Cică nu-i convine. Cică-i mai bine aici, pe loc. Zice că n-are rost să fie cum ceilalţi. Zice că vrea să fie unic, singurul care nu-i de acord cu dusul crucii. Şi mai zice că-s proşti cei care se umilesc şi suportă. ...

Aşa am crezut întotdeauna: trebuie să existe Cineva care merită cel mai frumos poem scris vreodată, care aşteaptă o lacrimă sintactică şi morfologică... un fel de iubire desenată pe nisip sau pe zăpadă! Aşa am crezut întotdeauna: Cineva trebuie să înţeleagă de unde începe cercul, când se ştie că nu are sfârşit, unde se sfârşeşte cercul, când se ştie că nu are început... şi cum lumina se strâmbă când ferestrele se închid! Aşa am crezut întotdeauna: cum nu ...

Moto: "Nu există sentiment tragic la români. Cred că dragostea la noi parcurge doar distanţa dintre romanţă şi pat. Avem o psihologie de popor superficial, de popor care poate frige mititei pe orice Golgotă." (Octavian Paler) Mamă, câte oase are porcul din Alimentară!/ Uite ce măsline grase putrezesc în galantar!/ Oare ce-a păţit salamul? De ce stă legat cu sfoară?/ Şi ce vină are brânza telemea lângă muştar? Iată, mamă, cum asudă ciocolata în cutie!/ Nu-i aşa că e- ...

Minciuna se-ntrevede, se-aude pe supt mască: e gata să ucidă, e gata (şi) să nască lumini devastatoare, sinistru inocent, galactic/hohot sacru, vrăjmaş, indiferent! E-un fel de rafinare prin gând, prin amăgeală: o (s)punere-n tăcere, o trâmbă triumfală... zei hedonişti, slugi tâmpe fac pâine şi fac circ: spectacol gratis, dâră de tot şi de nimic! O sinceră asprime şi-o dreaptă-nfricoşare pogoară impecabil şi simplu-n fiecare... nu-i nici o târguială, fiindcă Dumn ...