Ion Zimbru

Ion Zimbru

Nişte domni

Marți, 15 Septembrie 2009 03:00 | Publicat în CULTURA
(şi nişte roţi) Ieri l-am văzut pe domnul Baudelaire sprijinindu-se cu mâinile de cer; era şi domnul Villon cu domnul Verlaine pe un fel de peron aşteptând un fel de tren mereu întârziat şi mereu fără nici un loc să-i ducă pe tărâmul încă neumblat de vieţile lor lipsite de noroc. Era şi domnul Eminescu printre ei ca o umbră de floare de tei la butoniera mucalitului Ioanid uitându-se la ferestrele care se deschid spre cerul de care se sprijină Baudelaire sătul de pi/er/p ...

Am început să mă zgârii pe ochi de ciudă că nu este şi a mea

Luni, 14 Septembrie 2009 03:00 | Publicat în CULTURA
(numai) Am început să mă zgârii pe ochi de ciudă/ că nu este şi a mea; chiar o pândeam/ toată noaptea cum se destrăbălează/ numai cu Ioanid prin lanuri de cucută,/numai cu Nichita prin mansarde; numai Khayyam/ o trimisese demult să vină şi la mine acasă. În aşteptare, îi pregăteam lepidoptere/ şi mătăciune, măturam în fiecare zi/ până la orizont, puneam cărăbuşi pe sfoară/ şi ziceam: ad-o, Doamne, că am o lună de miere/ neîncepută, am un ochi amar şi un ochi ...

Autopersiflare

Sâmbătă, 12 Septembrie 2009 03:00 | Publicat în CULTURA
(povestea unui paşă) Senin, prin lanuri de cicoare, prin lungi floriri de păpădii, cătam povestea unui paşă abia zbucnit printre cei vii; cătam o leacă de răcoare, un fir de apă de izvor, un blid cu linte, o covaşă, o burcă, un mălai uşor; cătam un om fără de lege, cu drumul drept, cu ochiul strâmb, un cunoscut poet de seamă cu trei cuţite în carâmb, cu sânziene pe costişă şi cu femei fără cusur – un paşă care niciodată nu va să spună nevermur. Senin, prin la ...

Toate tramvaiele mă duc la femeia pe care am cunoscut-o în spital

Vineri, 11 Septembrie 2009 03:00 | Publicat în CULTURA
(despre osul de zimbru proscris şi maiestuos) Toate tramvaiele mă duc la femeia pe care am cunoscut-o în spital/ când m-am cărat să-mi repare scânteia din ochiul stâng de împărat/ şi din ochiul drept de animal. Toate femeile din toate tramvaiele se uită şi surâd fraudulos/ la mine şi mi se pare că fiecare este aceea scânteietoare până la ochi şi până la os/ de împărat şi de animal frumos. Toate cuvintele pentru femeia aceea îmi cremenesc la ieşirea din cap/ şi cad aş ...

Mare bucurie la plecarea zeului blestemat

Joi, 10 Septembrie 2009 03:00 | Publicat în CULTURA
(cuvânt înainte, imediat după îngropare) Când am ajuns, nu l-am găsit acolo. Fugise? Şi atunci am întrebat pe cineva dacă nu l-a văzut cavalcadând pe zeul blestemat. Nu l-a văzut, dar i-a simţit plecarea când ceasurile toate s-au oprit, iar oamenii au plâns de bucurie că nu mai pot să aibă de murit. ...

Până la capătul celălalt al depărtării de sufletul meu

Miercuri, 09 Septembrie 2009 03:00 | Publicat în CULTURA
(după gust) Desenez pe picioarele tale cuvinte lungi până la capătul celălalt al depărtării de sufletul meu; după aceea îmi aduc aminte locul cuvântului rece, cuvântului cald, cuvântului uşor sau cuvântului greu. Cuvântul rece şade pe glezne de când nu ştiam să ostenesc până la ochii tăi negri ca două nopţi fără lună; cuvântul cald aşteaptă femurând, silabisindu-se printre buni şi răi: fiecare râvneşte, dar nu vrea să spună! ...

Cum şi-a luat poetul zilele şi nopţile, cum şi unde şi cu cine le-a mâncat fără milă, acum şi pururi…

Marți, 08 Septembrie 2009 03:00 | Publicat în CULTURA
(fără subtitlu) Poetul şi-a luat zilele şi nopţile următoare într-un sac universal. Şi le-a luat pe toate. Nu l-a văzut nimeni. Poetul nu avea nici un vecin, nici măcar un clavecin. Avea doar o pasăre strigătoare, tocmai la Nichita Stănescu strigătoare, tocmai la cerul proaspăt vopsit de ochii lui Mihai Ursachi, de ochii lui Ioanid Romanescu, de ochii lui Cezar Ivănescu, de ochii mamelor noastre, de ochii iubitelor curate şi necurate…mereu proaspăt vopsit şi sfinţit de ochi ...

Foarte frumos despre cai

Luni, 07 Septembrie 2009 03:00 | Publicat în CULTURA
(despre până) cât mai trăieşti să nu mă mai faci fir de iarbă pentru cai ştii caii pasc foarte uşor pasc mult şi bine până mor până mor ei până mor eu fără să afle dumnezeu c-au dat la toate şi la toţi patru picioare patru roţi n-am să te mai cât mai trăiesc în visul tatălui ceresc fac frunză verde fir mohor să saturi caii până mor până mor ei şi până cândva să rămână pe pământdoar umbra mea şi umbra lorstingându-se uşor uşor ...

Astăzi, eveniment de suflet la şcoala din Bălăbăneşti

Sâmbătă, 05 Septembrie 2009 03:00 | Publicat în SOCIETATE
Şcoala „Gheorghe şi Maria Taşcă” din Bălăbăneşti a instruit şi a trimis în lume foarte mulţi elevi care au ajuns şi sunt personalităţi deosebite, oameni de vârf şi de bază în această Patrie cu Dacia şi Roma la temelii. Se spune că această şcoală a dat „cei mai mulţi preoţi pe cap de locuitor”, ceea ce demonstrează existenţa unor resurse creştine fără cusur în acest spaţiu moldav.Astăzi, 5 septembrie, în şcoala despre care scriem se întâlnesc absolven ...

Exerciţiu de eternitate

Sâmbătă, 05 Septembrie 2009 03:00 | Publicat în CULTURA
(scrisoare către Dorina şi Ioan Topalescu, „italieni” din România, muncitori la Roma şi cititori de „Viaţa liberă” în fiecare zi) trebuie să ai sinceritatea şi modestia păsărilor dacă vrei să-ţi fie viaţa  un simplu exerciţiu de eternitate îmi spune tata deghizat în răbdare de lebădă liniştit ca fluviul lui şolohov trece aversă de ploaie prin lanul de porumb iar păsările desenează morminte şi însămânţează viaţă între cer şi pământ ...
Pagina 500 din 515