A fost frumos!...a fost foarte, foarte, foarte frumos!... printre noi nu a trecut (niciodată) vro părere de rău... numai trenul trecea, aşa, să mă aducă şi să te aducă...! stăteam la poartă şi te aşteptam...!... stăteai la poartă şi mă aşteptai...!... acolo era sufletul meu!...aici era sufletul tău!...   Şi începea, aşa, un alt fel de înaltă pregătire de nuntă, şi un alt fel de adâncă pregătire... cântul cucuvelei nu era semn (rău) de plecare/sosire...! cu o sea ...

N-ai auzit atunci, în prima noapte de poezie, ce ţi-am adus aminte despre Tăcere? Nu despre tăcerea ta de acum, ci despre Tăcere, în general? Oare ai uitat aşa de repede că nu trebuie să urli, însă nici nu trebuie să nu scoţi şi să nu scrii nici un cuvânt? Sigur n-ai uitat că puneam rămăşag pe cine-i în stare să recite (cel mai frumos şi cel mai încet) cele mai frumoase şi răscolitoare poezii despre Tăcere şi despre Linişte!? Mai ştii, oare, că m-ai rugat să-ţi d ...

Şi umblu...(toată viaţa)...prin ochii tăi adânci!... şi ce frumos!...nu-i nimeni!...doar eu!...tu unde eşti?... citesc retine, caut, întreb, ascult...ş-aud cum torni eternitate şi aşteptare-n ceşti! Şi umblu...(fără milă)...te rog, vreau să (mă) plângi, să pot ieşi în lacrimi şi să te văd măcar în ultima secundă!...hai, doamnă, e târziu... şi sufletul meu bate din ce în ce mai rar! Şi umblu!...şi tot umblu!...şi chiar pricep cum ştiu că astă grea umblare nu ...

Nu care cumva să crezi că insist, că-s prost şi o fac pe deşteptul. N-am să te mai sâcâi multă vreme. Dacă nici după "publicitatea" pe care ţi-am dat-o ieri nu ai curaj să "rupi" tăcerea, rezultă că te doare-n cot...(că tot trei litere are, câte două consoane şi o vocală, fiecare)...de QED, însemnează că ţaţa Lui (nevasta lui Zero) e mai importantă decât minunile universale din poezia UMNS! De ce-i genial "îngerul cu o carte în mâini"? Păi, doamnă Doi, în loc s ...

Ce fel de miră!...şi ce fel de mire!... ce fel de nuntă...(azi!...întru vecie!)... se desfăşoară şi se înfăşoară: MINUNĂ(ţie) şi MINUNĂ(mie)!!!!!!   Numai frumos?...ar fi foarte puţină mirarea ş-admirarea!...ce înaltă e steaua POEZIEI împreună, prin lumea rece şi prin lumea caldă!   Numai atât?...sigur că nu!...se vede că steaua lor albastră-i şi adâncă!... nu poate fi altfel...nu, nu, nu poate, cât stau (în STEAUĂ) laolaltă, lângă!   Ce vals şi horă!.. ...

Văd cum se suie volbura pe gard,/ ca o femeie albă pe o scară, până la cer şi dincolo de cer.../ şi jură că aici nu mai coboară!   Şi o aud: nu vreau să mai aud/ nici un cuvânt al nimănui, vreodată – . un om ca tine, ieri, când înfloream,/ a spus urât şi m-a scuipat pe toată! Şi l-am rugat frumos: te rog frumos,/ ai milă, nu mă smulge din cărare, aici a vrut sămânţa mea să fiu/ fir târâtor şi biată întâmplare! Şi l-am rugat încet şi drăgăstos:/ vreau să ...

Văd că nu-mi scrii. N-ai decât. Nu te ştiam aşa de încăpăţânată. Ori ţi-ai pus în gând să vii, la modul surpriză, cu tanti Lui şi cu nenea Zero, aici, la mine, pe Aria Zimbrului? M-aş bucura tare mult să vă demonstrez cu lux de amănunte că poetul Nichita Stănescu-i genial, să vă lămuriţi şi voi că Blondul Poeziei Române-i "pălmuit" cu aripile "daimonului" din spatele cuvintelor, din "ordinea cuvintelor", cum chiar el zicea şi scria! Ce, nu vă vine să credeţi c� ...

Da...exact aşa încep: "Dragă doamnă Doi, te anunţ că tăcerea nu mai e de aur. De multă vreme, e o tinichea coclită, un hârb, o bagatelă. Dacă tu taci din cauza prietenei tale, doamna Lui, faci o greşeală catastrofală. Mai ales că ţi-am spus de când hăul să nu pui la suflet palavrele şi clevetelile cestei femele. Asta-i monument de prostie omenească, exemplu de model în ale mofturilor cu ştaif. După cât de tare nu-mi mai zici/scrii nimic, sunt sigur că ai plecat urechea ...

Am auzit că în anul acesta nu mai vine toamnape deal şi pe vale, pe sus şi pe jos,că nu mai vine nici în crâşmă, nici în biserică,nici în rai, nici în iad, că nu va fi nici urât, nici frumos,că va fi aşa cum vrea şi cum ştie fiecare,după chipul şi asemănarea vorbelor şi faptelorde apropiere ori de îndepărtare, de ocară ori de iertare,că în anul trecut a fost ultima toamnă,ultima care ne-a condamnat şi care, iată, ne condamnăla regretul că am fost odată ca niciod ...

Acum, la fără un sfert, se împlinesc şase luni, cinci săptămâni, patru zile, trei ore, două minute şi-o clipă de când aştept un cuvânt drept răspuns de la tine. Măcar un cuvânt, dacă mai multe nu vrei, nu poţi ori nu ştii. Şi ştii foarte bine ce au însemnat şi ce însemnează pentru mine scrisorile tale, în ciuda conciziunii, simplităţii şi banalităţii lor. Aşadar, chiar în clipa de mai sus, când nisipul cade şi cucul bate "fără un sfert", mă pregătesc să � ...