Şi uită-te n-urmă ş-aşteaptă şi taci:/ sunt umbrele noastre uscate şi goale, amare şi reci/ de-atâtea dezastre! Sunt zilele tale rămase pe drum,/ cu zilele mele murdare, curate, mai scurte, mai lungi,/ uşoare sau grele! Sunt nopţile mele cu suflet adânc/ şi linişte naltă cât nopţile tale, în care a fost/ să fim laolaltă! Şi uită-te n-urmă: acolo mai sunt/ icoanele noastre rămase-n fântâna din care-am băut/ globule albastre! Şi unde-am văzut ce frumoasă erai – ş ...

Faţă în faţă cu vânzătoarea care "desface" peşte, mă pregătesc să comand trei icre negre. Mă uit la cocoană şi-i surprind privirea perpendiculară şi hoţoaică pe privirea mea perpendiculară şi naivă. Chiar şi năsucurile ni-s perpendiculare. Ne adulmecăm şi ne iscodim avantajos, mutual, hulpav şi aproape dăunător. De multă vreme n-am mai stat aproape năsuc în năsuc, aproape gură-n gură şi aproape ochişor în ochişor cu un substantiv opus. Şi de multă vreme n- ...

aşa de dor mi-i, doamna mea.../ cum puiului de maică-sa,cum dor i-i cucului de cu.../ şi fluierului dor de flu...!aşa de dor mi-i doamna mea.../ cum vântului i-i dor de nea,cum dor i-i mirelui de mi.../ şi crizantemei dor de cri...!cum haimanalei dor de hai.../ chiar dacă n-are cal şi nai,să plece şi să cânte-aşa:/ mi-i dor de tine, doamna mea! aşa de dor mi-i, doamna mea.../ cum asfinţitului de stea,cum dor i-i doar lui hai de hui,/ cum tuturor de nimănui...!aşa de dor mi-i, d ...

Spun că au pus trotuarul "pe margine"...deoarece puteau să-l pună şi pe mijlocul carosabilului, şi de-a latul, şi pe vertical, şi oblic! Oricum, nu se mai respectă nici o lege, nici o normă, nici o regulă care reglementează circulaţia pietonilor şi tablelor în Republica Noastră Nervoasă. Uite, chiar aici, în faţa Pescăriei, trotuaru-i îngust exact ca mintea proiectanţilor. Pot adăuga: exact cum e creieraşul cestor două babe care blochează intrarea în magazin. Şi, peste ...

E linişte la mormântul lui Mihai Eminescu: lumânările ard ca nişte regine de ceară! E linişte la statuia lui Mihai Eminescu: luna-i atinge fruntea încruntată şi amară!   E linişte la teiul lui Mihai Eminescu: unul mai tânăr se străduieşte să crească! E linişte în poeziile lui Mihai Eminescu: aud lăcrămare de metaforă dumnezeiască!   E linişte în pădurea lui Mihai Eminescu: lacul se frământă sub nuferi şi vrea să plece! E linişte în adâncimea lui Mihai Eminesc ...

Cum ziceam în ziarul de ieri, intru în magazinul care "desface" peşte în partea de nord-est a Pieţei din Ţiglina IV. Dau/intenţionez să intru, adică. Fiindcă, exact în uşa Pescăriei, stau la cleveteală două babe zglobii. Şi le rog: doamnelor, vă rog foarte frumos, eliberaţi calea de acces şi daţi-mi voie pentru ca să intru! Femeile (pălite de senectute şi ramolisment) nici vorbă de ascultare. Ca şi cum nu m-ar auzi şi nu m-ar vedea, îşi continuă delirul urlat. Ta-ca! ...

Te salut, Prietene, te salut! Ai învins (toată) Viaţa...şi ai ajuns ca eroii: PE SCUT! Ai fost exact cum spuneai: floare la ureche! Acum eşti o frumoasă Amintire care pleacă în/spre altă dimensiune, în/spre alt Început! Te salut, Omule, te salut! Mă rog şi vreau să-ţi fie Calea şi Ţărna uşoară! Am să scriu şi am să citesc despre Tine exact cum ai Zis: cu litere Mari, cu litere Drepte, cu litere Înalte şi Aplecătoare în/spre respectabila noastră Odinioară! Te salut, ...

Peste drum de piaţă (aia din Ţiglina IV) îmi stă-n cărare un magazin care vinde peşte. Sau, cum se pronunţă negustorii moderni, desface peşte. Mai limpede, cumpără peşte mai ieftin decât mi-l vinde mie, de la unul care l-a cumpărat mai scump de la altul care i-l vinde lui. Sau, şi mai limpede, fiecare vinde mai scump decât cumpără, ultimul păcălit fiind cel care ia să mănânce, nu să vândă! Specula/înşelătoria asta numindu-se, în limba  hoţilor, economie de piaţ� ...

am ochi trimis la orizont/ s-aducă cer pe trup de lut, dar ştiu că am de aşteptat/ – oare ce fel de început (de la nimic) prin mâna lui/ (către nimic) mă trece iar? o fi alt fel? n-o fi alt fel?/ darul o fi acelaşi dar? mă tem – de n-o mai fi aşa/ – că nu-s în stare a primi ofranda: miezul unei nopţi/ de amăgire-n miez de zi, ori miezul unei zile lungi/ în miez de noapte, de ucis prin somn, sub salcie, sub tei,/ sub îndurare, sub cais, lângă atât şi-atât nimic,/ şi l ...

Da...nu a fost nici o eroare de diagnoză, nici o păcăleală medicală, nici o glumă a vrunui mărunt la suflet şi gând: femeia din ultimele ziare, Clementina Bizara, avea inimă de piatră! din marmoră neagră, adică! Desigur, s-au crucit medicii şi criminaliştii, s-au crucit toţi locuitorii de pe stradela Plantelor, s-au crucit până şi ateii şi fariseii şi prietenii şi duşmanii văduvei Albe, deopotrivă! Şi, ca să fie toată lumea pe deplin consternată, un consiliu sanitar ...