LADA DE ZESTRE/ Rapsozii Brateşului - vocile tradiţiei noastre

LADA DE ZESTRE/ Rapsozii Brateşului - vocile tradiţiei noastre
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

* Doi bărbaţi din Tuluceşti au jucat roluri unice în istoria culturală a vetrei lor * Opt vârstnici cântă, printre altele, colinde care îşi au originea în epoca romană


Cântece care s-au transmis, prin viu grai, peste milenii, se mai aud încă, la zile mari, pe la casele gospodarilor mai aşezaţi din Tuluceşti. Şi nu oricum, ci exact la fel cum răsunau odată din tinzi, în odăi şi până în chilerele specifice caselor din vatra satului. Cei care păstrează vie tradiţia sunt Rapsozii Brateşului, ansamblu folcloric cu opt membri coordonaţi de învăţătorul - pensionar acum - Amelian Chirilă. Absolvent de Pedagogic, Amelian Chirilă ne povesteşte că n-a învăţat la şcoală tradiţia, ci că a trăit-o, în copilărie şi în tinereţe, atunci când a îmbrăţişat cântecul popular. A fost unul dintre «moşoi», creatori şi purtători de măşti, paznici ai horelor, şi n-a uitat asta nici până acum. Dragostea pentru exploatarea acelui filon autentic de tradiţie şi cântec a stat la baza înfiinţării ansamblului Raspozii Brateşului, care, de peste 15 ani, redă zonei vechea tradiţie a cântecului.

Colindul mare şi naşterea lumii noastre

«Cel mai vechi cântec pe care îl avem noi în repertoriu este un colind pe care îl cântăm şi acum, an de an, în preajma Crăciunului. Ne adunăm în casa mea de la Tuluceşti şi repetăm, apoi îi colindăm pe cetăţenii de seamă ai comunei. Cântecul despre care vorbim se numeşte, de fapt, Colindul Mare şi datează, cu siguranţă, din epoca romană. Ne vorbeşte despre crearea poporului român. Mai sunt şi alte câteva cântări vechi», ne spune Amelian Chirilă.

În mod tradiţional, corul care cânta colinde era mai numeros. «Se cânta în cete de 15-20 de tineri, pe strofe. Silabele finale ale ultimelor versuri ale unei strofe se îmbrăţişau cu primele silabe ale versurilor din strofa următoare. Nici nu terminase bine de cântat o parte a corului că începea cealaltă. Frumuseţea cântecului era una cu totul deosebită», apreciază învăţătorul pensionar.

Înainte de venirea la putere a comuniştilor,  reperiţiile pentru cor se făceau în «odaie». "Băieţii tineri, cum eram eu prima dată când am mers la « odaie » trebuiau mai întâi testaţi şi, dacă era cazul, acceptaţi în cor. Băieţii mai mari ne trăgeau de gât, de mâini şi ne supuneau la tot felul de astfel de probe, la repetiţii", spune învăţătorul pensionar. A fost şi «moşoi», adică şi-a făcut mască, după ce a fost acceptat la horă şi a păzit, simbolic, evenimentul de orice intruziune.

Ultimii doi cămăraşi ai vetrei

Din anslamblul folcloric fac parte acum şi doi cămăraşi din Tuluceşti, adică Severin Pintilie, în vârstă de 70 de ani şi Neculai Tănase, de 79 de ani. Sunt ultimii săteni care au îndeplinit acest rol. Ce rol au avut cămăraşii, în primele decenii ale secolului XX? «Tare mulţi etnologi le-au trecut pragul celor doi, ca să îi întrebe ce şi cum. Cămăraşi existau în fiecare dintre cele trei mahalale ale Tuluceştiului şi se ocupau cu organizarea horelor. Nu te duceai la horă fără să plăteşti, iar ei se ocupau de chiverniseală. Ca să intri la horă, cam de pe la 13 ani, mergeai la cămăraşi, să te înscrii cu bani, cu porumb, sau cu stuf şi papură, bunuri pe care organizatorii le valorificau, plătind muzicanţii. Existau cămăraşi de vară şi de iarnă», ne spune Amelian Chirilă.

Portul s-ar putea reconstitui

După 1830, portul ţăranului din Tuluceşti s-a mai modificat, dat fiind faptul că zona a stat la răscrucea mai multor drumuri istorice. Răsfoind Monografia Comunei Tuluceşti scrisă de Amelian Chirilă, aflăm că, în zonă, cămăşile se ţeseau la război, iar opincile se croiau din piele de porc sau viţel, în cazul ţăranilor mai înstăriţi. “Din păcate, costumele noastre populare s-au pierdut. Am avut eu unul original, dar nu s-a putut păstra. Cântăm acum în cămaşă albă, pantalon negru şi haină scurtă neagră”, conchide Amelian Chirilă. Cu puţin efort, însă, instituţiile culturale gălăţene ar putea reconstitui portul.

Tinerii să înveţe cântecul popular!

Rapsozii Brateşului înseamnă astăzi: Amelian Chirilă, Gheorghe Pintilie, Iancu Mocanu, Sterea Frosa, Mina Postolache, Vasile Guţu, Severin Pintilie şi Neculai Tănase. Ansamblul a luat numeroase premii, pe plan local şi naţional, aşa că rapsozii tineri ar avea ce învăţa. «Am avut şi tineri, mulţi chiar, care se alăturaseră grupului nostru. Din păcate, n-am putut să-i păstrăm. Vremurile fiind aşa cum sunt, au plecat prin ţări străine, să-şi facă un rost şi ne-am înstrăinat. Am fost şi noi mai mulţi, dar… doi au fost deja chemaţi Dincolo!» spune Amelian Chirilă. Şi mare păcat ar fi ca o asemena tradiţie să se piardă, după ce s-a transmis vreme de două milenii!

Citit 2934 ori Ultima modificare Luni, 07 Decembrie 2015 01:55

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.