În ton cu sărbătoarea de la 24 Ianuarie, ne aplecăm din nou asupra şi în faţa statuii domnitorului, din piaţeta Grădinii Publice. Pe un soclu împrumutat, cu o placă de marmură rămasă ştirbă în urma unui accident auto, cu unul dintre boii din bronz ai soclului furat după Revoluţie, se vede de departe statuia Domnului Unirii. Despre ea, despre autorul ei, erou de război, şi moştenirea marelui artist lăsată şi într-o altă lucrare la Galaţi, vom vorbi astăzi...
Jalea războiului şi capodopera unui erou
Înainte de 1989, circula un banc periculos pentru cine-l spunea: cică „academicianca” Elena Ceauşescu ar fi refuzat un portret pe care i-l pictase maestrul Corneliu Baba, pentru că interpretase drept titlu al lucrării semnătura cu numele de familie al artistului, iar lui Nicolae Ceauşescu i-ar fi sărit ţandăra când, poftind la un bust care să-l complimenteze, văzuse scris pe soclu "Jalea", acolo unde apare numele sculptorului, şi crezuse că era o caracterizare a personajului…
Poate că începem prea frivol atunci când vom vorbi despre o lucrare de mare forţă a unui maestru precum sculptorul Ion Jalea, dar bancul demonstrează marea notorietate a artistului printre români. Aproape un veac de viaţă (96 de ani), din care 70 ani de muncă istovitoare, în care, incredibil pentru travaliul dur al oricărui sculptor, care reclamă şi efort fizic intens, maestrul nu s-a retras la pensia de veteran, ci a ridicat statuie după statuie, folosindu-se doar de o singură mână! Cealaltă, mâna stângă, a fost lăsată pe un câmp de luptă, foarte probabil la Nămoloasa, în Primul Război Mondial, în care, atenţie, s-a înrolat voluntar! Avea doar 30 de ani…
Artistul, rănit la Nămoloasa?
Cel care a sculptat atâtea monumente din ţară ale eroilor Primului Război Mondial şi statuile unor mari personalităţi, inclusiv pe Cuza la Galaţi, venise pe front direct de la Paris, unde a lucrat şi în atelierul marelui sculptor impresionist Auguste Rodin.
Jalea se înrolase voluntar şi, "ca urmare a cererii sale insistente de a fi trimis pe front, a participat la luptele de la Corbul, Măxineni şi Nămoloasa. Pe 17 august, a fost rănit. Medicii i-au putut salva piciorul, dar nu şi braţul stâng", aflăm din cartea "Artişti dobrogeni", a Floricăi Cruceru.
Credem că artistul nu putea fi rănit, din cele trei locuri pomenite în carte, decât la Nămoloasa, în judeţul nostru. Poate fusese vreun glonţ rătăcit ori, fiind două răni, schijele unui proiectil explodat cu întârziere...
Statuie de patrimoniu, soclu de patrimoniu
Aflat pe Lista Monumentelor Istorice, monumentul colonelului Alexandru Ioan Cuza, realizat de Ion Jalea, a fost instalat în locul altei statui, la un veac de la Unirea Principatelor, pe 9 mai 1959, când se sărbătorea Ziua Victoriei.
În foto 4, focul de unde a fost furat boul din bronz
Greutatea totală a bustului pârcălabului de Galaţi, ministrul Lascăr Catargiu, unul dintre „oamenii unirii”, şi a altoreliefurilor (figurile umane, animaliere şi obiectele sculptate ies mult în faţa fondului de bază), toate realizate de florentinul Raffaelo Romanelli, era de 80 de tone. Pe 28 decembrie 1928, nava „Albania” aducea la Galaţi componentele lucrării, transportate apoi în patru vagoane. Inaugurarea statuii căreia i-a luat locul Cuza lui Jalea a avut loc pe 14 iulie 1928.
Între Stork, Paciurea, Rodin şi Bourdelle
Jalea a fost elev al lui Frederic Stork, autorul statuii gălăţene a lui Eminescu şi al statuilor de la Prefectură, elev al lui Dimitrie Paciurea, îndrăzneţ sculptor modernist, dar a lucrat, la Paris, şi în atelierul celebrului „sintetist” Antoine Bourdelle.
Ion Jalea este şi autorul Monumentului CFR din faţa Gării de Nord, al reliefurilor Obeliscului Unirii de la Focşani, al statuii ecvestre a lui Decebal de la Deva, etc. A fost recompensat cu Marele Premiu al Expoziţiilor Internaţionale de la Paris şi de Barcelona (1937), Premiul Naţional pentru Sculptură (1941), Premiul de Stat şi cel de Artist al Poporului (1957); a fost preşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici.
Încă o "moştenire" Jalea: basorelieful "Enescu"
Ion Jalea (19 mai 1887 - 7 noiembrie 1983) a dăruit Galaţiului şi basorelieful din bronz „Concertul”, subintitulat „În memoria lui George Enescu”, aşezat lăturalnic la Casa de Cultură a Sindicatelor. Este, ca şi statuia lui Cuza, pe Lista Monumentelor Istorice.
De ce s-a aplecat asupra figurii artistului care ne-a vizitat de câteva ori oraşul? Au fost prieteni. Mai mult, prietenul Enescu i-a cântat la căpătâiul patului de suferinţă soldatului rănit Jalea. Criticul de artă Corneliu Stoica îl cita chiar pe Jalea: "Enescu mi-a fost prieten personal, atât cât poţi să fii prieten cu un om care desfăşoară o intensă activitate de artă şi-l întâlneşti rar". Călătoriseră împreună, petrecuseră câteva zile în Normandia, într-un vechi castel. "Când a auzit c-am fost rănit, Enescu a venit şi mi-a cântat în camera mea de spital".
Pentru a DESCOPERI mai multe COMORI DE PATRIMONIU, CLICK AICI
