Slavă Domnului, suntem izolaţi bine!

Scris de Miercuri, 26 Februarie 2020

Drumurile noastre obosite, care ne menţin în Evul Mediu, lipsa de aeroporturi, ne protejează acum de coronavirus! Cu cât eşti mai puturos, cu atât eşti mai puţin expus la riscului unor contaminări masive! Au revenit români din curse pe nave de croazieră, din China sau din Italia, din fericire, neatinşi…

Opera Omenimii

Scris de Miercuri, 26 Februarie 2020

Cum te duci încolo, în jos, dinspre marele Nord al Moldovei de Sud, cam pe unde crezi că stă locul unde nu se întâmplă nimic, drumul/şoseaua face la dreapta. Întrebare posibilă: ce face drumul la dreapta? Răspuns sigur: la dreapta, drumul coteşte. Coteşte aproape brusc, n-are vreme de pierdut cu…
Nu-i aproape. Ţi se pare departe? Ţi se pare sau nu ţi se pare, dar poţi fi sigur că tocmai acolo trebuie să ajungem. N-avem încotro. Şi, chiar dacă am avea încotro, loc mai sigur decât acesta nu există nicăieri. Nu am auzit să existe vreun loc mai sigur decât…

Binefacere şi Binecuvântare

Scris de Luni, 24 Februarie 2020

Mai demult. Nu acuma. Plouă. Până la os. Stau în mijlocul ei şi mă rog să nu se oprească. Fiindcă, vorba aia, dacă ploaie nu e...nu-i aşa? Mocofanii stau în faţa garajelor, clocotiţi şi întunecaţi de rachiuri, şi suduie ploaia. O suduie în ordine alfabetică, mult, cu duşmănie demnă de…

Sărut mâinile matale, Mamă!

Scris de Sâmbătă, 22 Februarie 2020

Da, sigur că da! am să mă duc şi la mama!...Chiar şi tata zice, nu să-mi răspundă şi să-şi exprime acordul în legătură cu intenţia mea, ci să-şi arate regretul că el nu se poate duce, merge greu, din ce în ce mai greu: da, sigur că da, du-te la…

Sărut mâinile matale, Tată!

Scris de Vineri, 21 Februarie 2020

Când am ajuns în ograda cu troscot şi tei, tata se uita la cer. Sigur, credea că de acolo vine drumul/cărarea spre casă, spre acasă. Se uita fără vorbă, cu ochii mai albaştri decât cerul la care se uita. Chiar mă vedeam în ochii lui cum mă apropii de el,…

LEORBĂITOARELE

Scris de Joi, 20 Februarie 2020

Două cocoane se năpustesc pe scară, mai-mai să culce autobuzul într-o parte şi să belească reclamele de pe el. Se năpustesc şi-şi distribuie ochii în toată încăperea, poate află scaune goale. Şi află chiar unde sunt câte două scaune faţă în faţă, pe stânga urâtului de tablă. Mare bucurie şi…

NU MAI VINE

Scris de Miercuri, 19 Februarie 2020

Aşa trebuia să-i fi spus, dar mereu am uitat. Aşa trebuia să-i fi spus, dar nu ştiu de ce uitam totdeauna, când venea. Când venea, îmi lua minţile. Şi venea în fiecare secundă. Acum, nu mai vine. Nu mai vine, însă îmi aduc aminte ce trebuia să-i fi spus. Aşa…

REMEMBER

Scris de Marți, 18 Februarie 2020

Când îmi vorbea despre evoluţia artei, doamna profesoară Geta Teodoru considera că-i necesară depăşirea obişnuinţelor în fiecare clipă, că trebuie instituită starea de asediu asupra şabloanelor, libertatea de mişcare printre colţuri de neant, dar şi printre flori de colţ, că trebuie omologat urletul de durere în paradis, dar şi urletul…

Braţele Marelui Nimic

Scris de Luni, 17 Februarie 2020

Sub acest fag imens, pe care pot să mă sui şi să mă duc tocmai la marginea cealaltă a Cerului şi tocmai la marginea cealaltă a Pământului, stau (după douăzeci de ani) şi primesc (nu ştiu de unde) cea mai frumoasă poezie despre trenuri şi gări: "Iar mâna mea-i din…

Trei decenii de Tămbălău

Scris de Sâmbătă, 15 Februarie 2020

Harababura dezlănţuită în urmă cu treizeci şi ceva de ani nu are capăt. În condiţiile evidente, n-are cum să aibă. De fapt, cei care instrumentează şi propagă/propovăduiesc devălmăşia publică sunt exact cei aleşi să apere liniştea şi ordinea cetăţii. Altfel nu-mi pot găsi explicaţie la perpetuare: claxoane la mort şi…

Nişte Jocuri

Scris de Vineri, 14 Februarie 2020

Doamne, câte stele crude! Nu văd nici o steauă coaptă!/ Parcă-s iele scăpătate într-un dans tulburător!/ Fac din ochi, fac din picioare, fac din mâini şi fac din şoaptă!/ Cred că vor să mă vrăjească, însă eu nu ştiu să mor!// Sunt abia la începutul vieţii mele fără milă!/ Sunt…

Ultimul Somn în Moldo/Răsărită

Scris de Joi, 13 Februarie 2020

Nici un fel de hodină nu se compară cu Somnul după o Sfântă Osteneală de-o Clipă ori de-o Viaţă! O clipă mai lungă sau mai scurtă!? o viaţă mai lungă ori mai scurtă!? Nu contează! Dacă osteneala-i sfântă, se merită din plin "aşezarea" în braţele cestei Adormiri! Şi dacă se-ntâmplă…

Lecţie de Iarnă (V)

Scris de Miercuri, 12 Februarie 2020

După ce termină de băut şi al patrulea rând de vin roş, canaliile se ridică de pe taburete şi dau să plece! Octogenarul Constantin Neceli „miroase” că ceva nu-i în regulă! Că prea hlizesc beţivanii, prea-şi afişează mutre de învingători! Bunul moşneag întinde mâna să ia cei opt lei de…

Lecţie de Iarnă (IV)

Scris de Marți, 11 Februarie 2020

Gorgoază şi Hurlup vor două kile de vin! Roş! Că dumnealor nu gâtlănesc alb! Cică vinul alb le face leucemie! Şi mai cică nu văd ce beau! Şi mai cică numai vinul roş le dă putere să-şi ducă trândăvia până la capăt! Şi mai cică vin roş a făcut domnul…

Lecţie de Iarnă (III)

Scris de Luni, 10 Februarie 2020

Sigur că da! Jigălia – sat cu ţărani gospodari şi responsabili de faptele lor, dar şi cu jigodii bipede, cu şmecheri gata oricând şi oriunde să „ardă” pe vrun naiv ori pe vreun neatent ori pe vrun încă neatins de morbul parşiveniei „umane”! Dintre aceşti numai buni de legat la…

Lecţie de Iarnă (II)

Scris de Sâmbătă, 08 Februarie 2020

Sigur că da! Odinioară! În satul Jigălia! Viscolul ţine trei zile şi trei nopţi! Zici că totu-i mort, că nimic şi nimeni nu are curaj să scoată nasul din casă! Chiar nu se observă decât fumul ieşind pe bageacuri! Nici măcar o vrabie nu îndrăzneşte să taie văzduhul mirosind şi…

Lecţie de Iarnă (I)

Scris de Vineri, 07 Februarie 2020

Iarnă grea în Jigălia, sat component al comunei Şuletea, din regiunea Vaslui! E omătul mare cât casa, nu pospai, cum cel de acum! Şi cu furtună de 100 de Km pe oră, dinspre Kremlin! Şi cu oameni bucuroşi că Dumnezeu are grijă de ogor! Şi cu flăcăiandri veseli şi cu…

O mulţime de Singurătate

Scris de Joi, 06 Februarie 2020

Doamna mea de dincolo de uşă, am o rugăminte fără leac:/ fii măcar o clipă mai miloasă, adu-mi (astăzi) fluierul de fag – / fluierul acela de-altădată, când ziceam (din el) de dor prin lunci/ şi te aşteptam să vii pe vale...şi nici pân-acum nu (mai) ajungi! Ai venit o…

Miresele nu plâng degeaba la Nuntă

Scris de Miercuri, 05 Februarie 2020

Spre sfârşitul lui Septembrie 2019 – într-o sâmbătă seara, mai exact, la ora douăzeci, şi mai exact – n-am încotro pleca. Prin urmare, mă uit sfios în agenda cu distracţii şi văd că cititorul meu, Arhanghel Serafim, are nuntă. Nunta lui şi a nevestei sale, el fiind ultimul ei mire,…

RECHIZITORIU (anexă)

Scris de Marți, 04 Februarie 2020

Sigur că nu !!! nu vezi că nu mai merge ???/ las-o acolo !!! pleacă !!! uite-aşa !!!/ du-te acum şi adu-l să încerce !!!.../ n-o să mai zică-n veci „sigur că da” !!! Sigur că da !!! vezi cât de bine-i şade ???/ las-o aicea !!! şi rămâi şi…

ASEMĂNARE

Scris de Luni, 03 Februarie 2020

Din vârful dealului, se vede acoperişul casei lui Ion Mocanu, învelit cu tablă neagră. Dar şi învelitoarea căsuţei lui moş Gheorghe: un ţugui de paie aşezate cu atâta pricepere, că nici cel mai afurisit viscol, nici cea mai straşnică furtună nu le poate învrăjbi şi nu le poate zvârli de…

Atac la Nesimţire

Scris de Sâmbătă, 01 Februarie 2020

Am mai văzut copacul acesta: era plin de păsări! Am mai văzut oamenii aceştia: erau plini de păsare! Am mai văzut trenul acesta: nu era indiferent şi nu trecea ca glonţul prin gări! Am mai văzut femeia aceasta: purta pălărie şi malacof, iar toţi îndrăgostiţii se prăbuşeau fulgeraţi la picioarele…

AMĂNUNTE

Scris de Vineri, 31 Ianuarie 2020

Când făptura superbolă din ziarul/rubrica de ieri a părăsit magazinul doamnei Maria de pe strada Uitării, n-am rezistat tentaţiei de a mă uita după ea! De a mă uita lung, năucit, convins de Adevărul rostit de poetul Ioanid Romanescu: „dacă există un dumnezeu, nu poate fi decât femeie”! Sigur că…
Pagina 1 din 77