Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi

Sigur că da!... Frumoasă şi darnică Mumă a Pădurii mi-a scos Dumnezeu în cale şi-n timpul vieţii mele în/spre asfinţire! Iat-o, cu gesturi parcă legănătoare şi cu o blândeţe care a împăcat baba cu moşneagul şi fetele acestora, aşează pe şervet cele mai rare şi simple şi naturale mâncăruri din…

Nici nu termin bine de rostit „sub greutatea lemnelor de cruci”, ultimul vers al poeziei despre pădure, şi Muma deja e-n şuvoaie de lacrimi. Jumătate de oră, şi ea şi nea Tonitza s-au uitat la mine ca nişte trăsniţi de-un fulger nevăzut. Parcă Cineva/Ceva le luase minţile. Parcă şi Vasile…

E frumoasă Muma Pădurii! Toţi zic despre ea că-i femeie urâtă fiziceşte, dar şi sufleteşte... că-i urâtă de toţi cititorii, de toţi ascultătorii, de toţi surzii şi chiorii, de toţi ne/simţiţii, de toţi analfabeţii, de toţi cei care n-au habar că nu se poate o pădure Minunată fără o Mumă…

Sigur că da!... Muma Pădurii se aşează lângă mine, încet, pe marginea Carierei, rezemată de-o cruce. Pe cruce sunt cioplite cu briceagul patru litere: I.N.R.I. şi două cuvinte, adică un nume şi-un prenume: Anghel Vasile. Şi două date: 12 de Aprilie 1952 - 13 de August 1968. Carevasăzică, 16 ani!…

Două zile de umblare. Și două nopţi. Deoarece o umblare şi o cercetare atentă pe urmele paşilor pierduţi nu-i una oarecare. E un fel bizar de reconstituire. Dar şi un mod ademenitor. Aşa, ca o aventură. Ca un excurs în memorie, în locul sfânt al meleagurilor unde sunt „stocate” exerciţii…

Sigur că da! cum pupăza să prind şi să văd, pentru prima oară, trenul de zece fără un sfert, dacă hoinăresc şi mă dau uitării prin pădurea Sărata, cu zmeul de mână şi cu viorea la ureche?... (am uitat să spun, în ziarul de ieri, că zmeul de hârtie albastră…

Acelea sunt vremuri foarte frumoase, chiar dacă, de bună voie ori obligat, trebuie să pun mâna pe unelte şi să uneltesc, adică să le folosesc în scopul pentru care au fost inventate. Acelea sunt vremuri foarte frumoase, chiar dacă, mai de plăcere, mai de frica mamei şi a învăţătorilor, mai…

Eminescu trebuie văzut aşa cum este, nu cum credem noi că trebuia să fi fost. Unii şi-au făcut un idol din personalitatea sa. Alţii l-au blamat, l-au înjurat, l-au destrămat în public. Unii îi ocolesc poezia. Alţii nici n-au auzit de el. Unii deştepţi propun scoaterea operei sale din orice…

Alaltăieri, la marginea bisericii, la marginea luminii şi la marginea ultimul gând, când marele Nimic huruie şi scârţâie din toate încheieturile Neantului... când marele Tot se ascunde-n sine şi tace chitic... şi când Marele preot al meu propovăduieşte cântând iertarea şi dumnezeirea, iată ce se petrece:Vine un lup la mine…

După o noapte de somn adânc într-un cimitir-dormitor universal oarecare, şi după o noapte cu Psalmi citiţi la flacără de Lună, şi după o noapte în gândul şi în visul celui pe care nu l-am văzut Niciodată, iată ce-mi dictează Corbul lui Edgar Allan Poe:Aud la uşă. Cine-o fi? Deschid./…

Sigur că da!...profitabil businessul cu sicrie, chiar dacă-i foarte mare concurenţa în domeniul serviciilor funerare, mai ales pe strada Frunzei şi, mai ales, în jurul Spitalului Judeţean!...bibicul Neculai P. deja a şi început să vândă mult doritele şi mult căutatele cuirase de lemn!...deja mulţi muritori se grăbesc/pregătesc să nu mai…

Până acum, de când a înghiţit prima moleculă de aer necondiţionat şi a scâncit întâia oară în scutece de firmă, bibicul Neculai P. a încercat toate posibilităţile de sublimare cinstită, în numele legilor fizice şi chimice, dar şi al celor altruiste şi spirituale. A cântat, a râs, a plâns, a…