Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi

Da, cum ziceam în ziarul de ieri, încep să mă duc la ea, la umbra cea Albă de pe linia orizontului, adică din punctul meu de vedere! Ies repede din sat, mai ales că aici, cum am mărturisit de atâtea ori, toate casele sunt la marginea satului, iar drumu-i aşa…

Pe linia orizontului care desparte orice de orice, oricând de oricând şi oricum de oricum, cam la şapte dumitriţe distanţă de casa mea cu cer la uşă, văd (mai mult bănuiesc) o siluetă albă. Aşa de albă, aşa de subţire şi aşa de transparentă încât îmi vine să cred că-i…

Extrapolând, mă scurmă senzaţia netă şi mă ronţăie convingerea clară că o mie şi unu de ani s-au scurs de când îmi pun o întrebare fundamentală: oare de ce n-am stat la rând, atunci, în amintire, foarte de mult, demult, când (fără nici un fel de sfială) am îndrăznit şi…

Numai o amărâtă de iarnă aproape neobservată mai durează... şi se dezlănţuie balamucul electoral, febra alegerilor de praf şi pulbere şi scrum, cum a fost de fiecare dată, în ultimii treizeci și cinci de ani. Alegeri într-o ţară (şi patrie) care are „libertatea apei într-o ţeavă”, cu glăsuieşte Adrian Păunescu.…

Într-o dimineaţă de primăvară foarte târzie (şi amestecată cu o dimineaţă de toamnă foarte devreme) mă aflu-n marş pedestru şi andante pe strada Culturii. Merg voios şi sigur spre Nicăieri, acesta fiind un domn care mi-a vârât Corbul lui Poe în Cutia cu Mistere din capătul gâtului, adică Acolo, adică…

Chiar am prins-o în flagrant delict, când mă traducea!... (era să scriu „flagrant delicat”)... Stătea cu-n bou primar, adică elementar, primordial... şi mă traducea de mama focului, de s-auzea tocmai din Dealul Ciorii! Stăteau lungiţi pe frunză verde de mohor şi mă transpuneau în engleză! Chiar acest text mi-l tălmăceau!…

Această întrebare/mirare mi-a fost dată s-o aud într-o dimineaţă, cam pe la ora când ţărancele autentice prăşesc şi doinesc pe coclauri, nu trag aghioase-n iatac şi nu mănâncă răsărită şi bazaconii în cerdac, nu stau la cleveteală-n poartă şi nu se uită la Joiana cum crapă de foame la ieslea…

Pe fiecare frunză scrie toamnă, cu galben în caligrafii de vânt! mă iartă-mă şi bună seara, doamnă! mi-i frig, mi-i dor... şi parcă nu mai sînt!De ce mi-i dor? e singura-ntrebare! caut răspuns, zburându-mă în gol...!... eu, pasărea de-a pururi călătoare! de-a pururi rătăcindu-se de stol!Şi se anunţă brumă! şi…

Printr-o epistolie manuscrisă (amirosind a floare trecută de salcâm şi a fluture fără viitor), o domniţă rămasă de strajă la fereastra Cetăţii Neamţului, exact pe marginea sudică a Istoriei de nord, mă roagă să-i scriu despre noroc şi răbdare, despre resemnare şi aducere-aminte. Şi nu pot s-o refuz. Nu pot...…

N-am ce să-ţi reproşez. Atunci, când te-am văzut la hora de Paşti, nici o femeie nu era mai frumoasă ca tine. Sigur m-ai văzut consternat şi aproape rezemându-mă de gard, nu cumva să pic prin colburi, nu cumva să-mi stea inima de atâta şi atâta năuceală. Sigur ai râs în…

Pe vremea doctorului Vesa, celebru depanator de creiere omeneşti (fie-i ţărâna corespunzătoare şi uşoară!), moş Ion Mutelcă a făcut supărare mare la inimă, şi asta a-nceput să i se fâlfâie rău de tot. Pe holurile şi pe pereţii sectorului de la internare erau aşa de mulţi şi diferiţi gândaci, încât…

Din cauza aceasta, şi numai din cauza aceasta, trebuie să înţelegi că aşa-zisul „măr interzis” a fost îngăduit totdeauna. Dacă nu era permis, nu eram nici eu, să umblu cu prolegomene, dar nici tu, să bagi la cap despre necesitatea ispitei şi despre imposibilitatea fiinţei în lipsa un banal şi…