1. Şi m-ai ucis, doamna mea, m-ai ucis!... însă m-ai ucis foarte frumos!/... mulţam cerului şi pământului tău, nu pământului meu, care merge pe jos!// Merge pe jos fiindcă nu are sus!... adică nu are cer şi nu are nimic altceva!/ nici măcar cuvânt şi haz nu mai are, numai…
Hai sî-ţ ghişesc, mânca-ţ-aş, dom’ injiner, progresu’/ - (am vorbî di la kingu ăl mari, sî nu fur!).../ Asarî, bagabonzii mi-au spart şî mergedesu’/ şî capu’... sî-mi şiordeascî sidiu’ Raj Kapoor!...Hai, nu mai sta ca lemnu’! şăzi blând şî bati banu’!/ dăşteptule, ai milî! vreau sî câştig şinstit!/ io nu-s…
Acasă, la Profesorul meu de Linişte, toată Ograda mă ia în braţe şi mă duce în toată Grădina lui Dumnezeu! Delicat şi persuasiv şi hotărâtor, Profesorul şterge virgula dintre mine şi el! El este un Subiect! Eu sunt un Predicat! Acasă, tot la Profesorul meu de Linişte, toată Grădina mă…
Astă-seară, pe la ora când strigoii trec la treabă;când nu mai funcţionează printre blocuri nici o babă;când moşnegii stau în casă şi prind molii pe căciulă;când chiar şi atomii hâtri cască lung în moleculă;când găinile buimace se bălăngănesc pe creangă;şi când aurul din ghiuluri ţine rece pe falangă;când chiar hoţii…
Când moare o mamă, orice mamă din această lume cu ne/muritori de vază şi de rând, nu putem vorbi ca despre o moarte oarecare. Aşadar, dincolo de semnificaţia, importanţa şi necesitatea acestui eveniment, se cuvine să-i vedem o cauză (mai) înaltă şi un efect aidoma, se cuvine să căutăm şi…
Am să te răpesc, sublimo.../ am să te răpesc pe toată,n-am să las nici o idee/ din Alcătuirea ta...tu ai fost cea lai înaltă,/ cea la lungă, cea mai lată,cea mai pură şi mai simplă.../ şi mai bla-bla-bla-bla-bla!Am să te răpesc la noapte,/ când ţi-adoarme papagalul,nu cumva să ne audă/…
Pictorul acesta-i galben. Pictorul acesta-i din galben. Aurul de o mie de carate al Picturii Universale. Simfonie de galben. Galben uriaş. Până la Cerul Celălalt. Şi până dincolo de al nouălea Cer. Nu?…Sigur că da!… Iată, întinderea aceasta de floarea-soarelui nu are margini în tablourile lui Van Gogh! Iată câtă…
Dacă toată viaţa face parte din toată moartea, şi dacă toată moartea face parte din toată viaţa, şi dacă ştiu cât/cum linia infinitezimală dintre aceste două elemente fireşti/barbare... oare la ce mama zmeilor mă mai înclin în faţa zidurilor oarbe ale in/diferenţei în puzderii pe scoarţa acestui rotund? Dacă nimeni…
Ăsta nu-i un oarecare câştigător la cea mai mare ademeneală internaţională din R.C.R. (Republica Capitalistă România, adică)! Ăsta-i chiar unul dintre cei mai delicaţi, dacă nu cumva singurul delicat dintre jucătorii încă împătimiţi/înrăiţi în goana după pâraie de lapte, cu maluri de mămăligă! Se întrebuinţează zi de zi şi noapte…
Auzisem de la cei mai mari şi mai deştepţi şi mai daţi în 3,14 (cum zice Nichita, antrenorul de îngeri) că n-am ce căuta pe planeta asta (vai de cucurigu ei!) dacă nu-l citesc pe Edgar Allan Poe. Desigur, i-am ascultat pe aceşti modeşti inteligenţi şi, astfel, am intrat în…
Mi s-a vorbit foarte mult despre ea. Unii chiar mi-au descris-o cu lux de amănunte, fără să le cer, fără să aibă vreo obligaţie, deşi stimabilii nu prea ştiau şi nici nu au învăţat cu ce se mănâncă această doamnă prezentă la începuturi, când "a fost Cuvântul"... apoi, din ce…
Mă duc în piaţă să cumpăr seminţe pentru papagal. Nu mănâncă mult, dar nu-l pot trece cu vederea. Mai ales că, arareori, când stă şi meditează sub trandafirul japonez, îmi umple duhul şi văzduhul odăii cu triluri asiatice tămăduitoare din repertoriul său misterios. Sărmănelul tropical rătăcit prin temperat continentala şi…
N-am la îndemână o monastire normală. O monastire mare, vreau să zic. N-am, dar trebuie să dau lucrare de control la ea, neapărat. Trebuie să mă descurc, adică. Prin urmare, apelez la un schit. La o monastire mică, zice-se. Din asta (mică) am. Am un schit, adică. Nu-i al meu,…
Să nu se mai întâmple niciodată,/ parşivule! Te-am prins cu mâţa-n sac!/ Puteai să foloseşti altă metodă!/ De data asta, închid ochii, tac!// Te iert, să nu mă crezi lipsit de scrupul,/ să nu blestemi făptura mea umană!/ Nu-ţi dau nici o pedeapsă, nu te judec,/ fiindcă nici eu nu-s…
De parcă ar săvârşi o rugăciune, Cineva mă împinge în prăpastie. Uite-aşa mă împinge: "să mă satur de îndurare, să mă satur de milă, să mă satur de tot şi de toate... şi să nu mai uit în vecii vecilor că lacrima (adevărată) este singurul cuvânt care nu se plânge!"De…
Doamna aiasta din barul aista mă priveşte frumos! şi foarte frumoasă! dar mult mai mult decât a naibii de frumoasă-i aiastă doamnă! bineînţeles, sunt mai mult decât lulea îndrăgostit de ea! vreau să-i dau o floare, dar ea-mi spune marţial: lasă, prostule, aşteaptă să se facă toamnă!... Parol, numai şi…
Aici, taman aici, unde mă pregătesc să scriu această lucrare de control, locuieşte satul. Satul acela, fost acesta. Şi, aici, exact aici, în fostul acesta, toate casele sunt la marginea satului, parcă aşteaptă pe cineva. Parcă aşteaptă aşa, continuu, pe cineva discontinuu. Pe cineva, care vine rar, ori nu mai…
Uite: pe strada Domnească, alături de o bancă veche şi încărcată cu amintiri rele şi bune, văd un om/bărbat fără picioare, cum stă şi tace într-un cărucior! Lângă el, pe bancă, stă o femeie naltă, distinsă, tăcută, elegantă, rece, în rochie clasică, picior peste picior!Uite: bărbatul acesta nici nu vorbeşte,…
Ca mâine... vine Primăvara,/ ca mâine... musca dă din coate/ ca să ajungă primă doamnă/ şi controloare pe gunoi,/ va suge sângele zăpezii,/ va linge oase de ce date.../ iar noi ne vom striga din moarte/ toţi Voievozii înapoi!// Sosi-va domnul Alexandru/ cel Bun, să mângâie Norodul?/ Sigure că da!...…
Cu atâta intensitate pot pentru ca să mă gândesc la tine şi cu atât de mult zor şi dor pot pentru ca să vreau să vină iarna, încât chiar te văd aievea şi chiar aud cum începe să ningă. Te văd venind dinspre "nordul obiectelor" (cum zice poetul Ioanid Romanescu)...…
Dimineaţă tare, cu mult timp înainte de a trece alba prin ham, ograda casei unde am cunoscut Pământul se umple cu vorbele Mamei! Strigă păsările pentru ca să le dea grăunţe! Face mămăligă şi mâncare: ce găseşte, acolo! Fiindcă trebuie să plece la secerat de grâu, înainte de răsărirea Soarelui,…
De mult n-am mai vorbit şi n-am mai scris despre Lună! De parcă n-ar mai fi! De parcă aş fi supărat pe Ea! De parcă mi-ar fi făcut vreun rău! De parcă n-am stat niciodată-n Lumina şi-n Umbra Ei!... Luna - această Regină ne/răbdătoare cu mine şi cu alţii de-aceeaşi…
Sunt convins că toată lumea ştie ce a păţit vicleanul rege al Corintului, nenea Sisif, din cauză că nu şi-a ţinut gura! Barosanul barosanilor, tovarăşul Zeus, l-a pedepsit exemplar, atrăgând, astfel, atenţia asupra parabolei universale "nu te băga unde nu-ţi fierbe oala"! Tot la fel, fiecare dintre ne/muritorii vieţuitori ai…
Îţi mulţumesc pentru că nu m-ai lăsat să te pierd/ în inima pădurii cu Sufletul pe dinafară!/ Toate păsările păsătoare şi toţi lupii nepăsători mi-au şoptit:/ "să nu te grăbeşti nici o dată,/ nici pentru prima şi nici pentru ultima oară!"//Îţi mulţumesc pentru că nu m-ai lăsat să te pierd/…
