Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi

Sunt la uşa cabinetului medical. Stau şi aştept de vreo câteva zeci de minute. Nu mai multe. Doar câteva. Aştept să fiu invitat pentru consult şi tratament. E bine la uşa asta. Că mă umplu cu speranţe. Parcă niciodată nu am fost aşa de mult şi de plăcut cotrobăit de…

Într-o duminică de vară, pe o căldură cumplită, din cauza căreia trebuie să stai scufundat în baltă, cu stufu-n gură, am fost obligat/determinat/rugat/lămurit să particip la o mormântare tocmai hăt departe, într-un fund lateral de Vaslui. Mortul mi-a fost tovarăş de arme la un divizion de Marină Grănicerească, într-un fund…

Când vei păşi, frumoaso, pe marginile mele,/ te vei simţi mai bine ca într-un paradis.../ Pe marginile mele cresc sute de nuiele/ şi cântă mii de greieri pe care i-am ucis!// Dar s-au târât, frumoaso, spre altă primăvară/ mai verde şi mai blândă ca aia de atunci.../ şi s-au întors…

Chiar dacă-i perforată de razele soarelui, o văd foarte bine. Vine dinspre Dunăre. Merge prin aer. Merge pe aer. Purifică văzduhul. Îl sanctifică şi-l z/bate, poate-l duce la început, poate-l face cum l-a dat Geneza în prima secundă a Luminii!... Şi vine dinspre re/vărsarea fluviului nostru în marea noastră. Şi…

Maria de la Garnizoană a făcut Şcoala de Vivandiere. Dar, după cum se vede, după cum se aude şi după cum se ştie foarte bine, s-a desfiinţat stagiul militar obligatoriu, Pacea nu s-a instaurat pentru Totdeauna, Rusia şi America nu au zvârlit armele la gunoi, teroriştii nu s-au plictisit şi…

Asta-i copila cea mai mică a morarului cu moară la Răspântie. Morarul, Costică Spulber, locuieşte chiar la locul de muncă, adică într-o odaie din aripa stângă a clădirii uriaşe, cu motor uriaş, cu piatră uriaşă, cu pod uriaş. În pod, printre tot felul de substantive necesare acestei fabrici de făină,…

Era impiegată de mişcare în halta Docăneasa. Toată lumea-i spunea Maria de la Chefere. Unii - în zeflemea. Alţii - în serios. Ea nu le dădea nici o atenţie, deşi se vedea clar că o durea sufletul când simţea şfichiul băşcăliei de-a lungul şi de-a latul coloanei sale verticale. Curajul…

Pe Maria de la Cimitir am cunoscut-o la nuntă. La nunta ei, deoarece m-a rugat să-i fiu din Ăla de Onoare. Şi zău că n-am putut s-o refuz, mai ales că Aia de Onoare era Maria de la Contabilitate, iar cununiile i le-au ţinut/aşezat Maria de la Frizerie. Nunta s-a…

Pe Maria de la Alimentară am cunoscut-o într-o hală cu găini din Şiviţa, tocmai când traiectul nostru digestiv nu era păcălit cu pulpe avicole americane rămase de pe vremea navigatorului cel Columb. Iastă gingaşă Marie negocia cu bossul ouătoarelor făcătoare de carne şi pene un contract convenabil de aprovizionare a…

De-a lungul scurtei sau prea lungii mele vieţi, aşa, pentru ca să nu mi se pară că (nu) fac nimic, am fumat trei apartamente cu câte trei camere fiecare, în buricul târgului, nu oriunde! Dacă traduc în ouă de găină contravaloarea cestor locuinţe fumate, nici măcar Acceleratorul de Particule de…

Dragă Marie, iartă-mă că sunt întârziat în răspuns la epistolia ta copleşitoare şi importantă ca tine! N-am putut pentru ca să-ţi scriu fiindcă multe şi pârdalnice motive obiective au stat în calea intenţiilor mele romantice, pardosite cu doruri şi lacrimi devastatoare: ba n-am avut peniţă la condei, ba mi s-a…

Pe Maria de la Şcoală am cunoscut-o la Biblioteca din Comună. Era o fetişcană mândruleană aproape mică de statură... şi nu ajungea la raftul dorit. M-am aşezat cum răzeşul lui Ştefan ce Mare, s-a suit şi a luat „Doina” lui Mihai Eminescu, interzisă în epocă. Mi-a mulţumit frumos şi zâmbăreaţă.…