Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi
Servicii Funerare...la Kilogram (I)
Scris de Ion Zimbru Luni, 16 Octombrie 2023
Se ştie, se spune şi se vede că firmele de pompe funebre sunt ultimele care pot să dea faliment, patronii acestora fiind ultimii faliţi ai degringoladei mondiale. Aparent, nu-i nici o aglomeraţie în multele şi desele încăperi şi chichineţe care fac şi desfac sicrie şi tot ce face parte din…
NIMIC în MIȘCARE
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 14 Octombrie 2023
Încă de dinainte de a fi descoperit, înfăşurat şi desfăşurat, Strigătul era un caz particular al TăceriiUn caz particular care, în general, trecea prin aer, prin vid şi prin proiectul lumii viitoare ca să ajungă la capătul celălalt al strigătului, unde auzul, abia descoperit şi înfăşurat şi desfăşurat (şi el)…
LOVITURA (XV)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 13 Octombrie 2023
Cu lacrimi în ochi alerg înspre casă! şi cu manualele şi cu cerneala şi condeiul în traista făcută de mama! şi cu sora mea dintr-a treia după mine şi după tot alaiul de şcolari mai mult ori mai puţin bucuroşi că au dat nas în nas cu Şcoala, prima zi…
LOVITURA (XIV)
Scris de Ion Zimbru Joi, 12 Octombrie 2023
Da, nu greşesc, primul meu domn de Respect şi Abecedar: domnul Lascăr Ciucă! un domn Trandafir, ca al lui Sadoveanu! da, sigur nu mi se pare, chiar mai Trandafir decât înaintaşul său, mai Trandafir decât tot felul de atârnaţi şi năimiţi pe la catedrele învăţământului moldav! noi, gâgâlicii din pragul…
LOVITURA (XIII)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 11 Octombrie 2023
Da, la şcoală, în clasa întâi! la şcoala primară, elementară, generală, cum i se zice în aceste vremuri frumoase! frumoase, dar din ce în ce mai des tulburate la cap de către capetele luminate ale "răsăritului" sovietic pus pe îndoctrinare, suprapus pe control totalitar, pus pe alfa şi omega, pus…
LOVITURA (XII)
Scris de Ion Zimbru Marți, 10 Octombrie 2023
Sigur că da! cu toţi şi cu toate la GAC! dacă te pâra cineva, un spion al regimului care se anunţa foarte dur, că nu ai dus tot la "grămada" tuturor, a statului totalitar, adică, riscai să nu mai vezi soarele şi copiii, riscai "frăgezire şi îndreptare" în beciurile devenite…
LOVITURA (XI)
Scris de Ion Zimbru Luni, 09 Octombrie 2023
Iată, au trecut cinci ani de la naştere. Am ajuns la șaizeci și cinci. Da, am șaizeci și cinci... şi o soră, Elena, în primul an de viaţă. Este foarte cuminte. Nu plânge. Şi mi se pare suspectă, mai ales că eu am boncăluit un cincinal. Iată, încep să vină…
LOVITURA (X)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 07 Octombrie 2023
Mama, sfânta mea mamă, să nu-mi mai dea lapte?! Oare nu mai vrea? Oare nu mai are? Oare nu mai poate?... Desigur, nu-mi vine să cred, sunt uluit! sunt nedumirit şi nu mai plâng! uit să mai urlu! nici mamei nu-i vine să creadă că Ion, uricul cu atâtea naşe…
LOVITURA (IX)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 06 Octombrie 2023
Hai, gata cu cheful, gata cu chiolhanurile, gata cu toate bunele şi relele post/ritualice! mai am de plâns, mai am de urlat! am de învăţat mersul pe jos! că, uite, biata mama s-a săturat să mă tot poarte în braţe şi să mai şi fie blândă cu nazurile mele! am…
LOVITURA (VIII)
Scris de Ion Zimbru Joi, 05 Octombrie 2023
Gata, masa-i plină, toţi sunt aşezaţi la hrana cea de taină, lumânarea de botez arde în sine, citesc numai bucurie pe feţele arse de soare şi credinţă! care mai de care îmi citeşte viitorul, îmi ghiceşte în ochi, în lacrimi, vede în plânsul meu un fel de părere de rău…
LOVITURA (VII)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 04 Octombrie 2023
Duminică, în prima zi după creştinare, toţi cei interesaţi şi dezinteresaţi încep să se pregătească să înceapă desfăşurarea cumetriei. Care mai de care umblă mai ţanţoş, mai agitat, mai preocupat, mai aşa şi pe dincolo, mai nu ştiu unde, mai nu ştiu cum!... (Fratele meu, Nicolae, are cinci ani peste…
LOVITURA (VI)
Scris de Ion Zimbru Marți, 03 Octombrie 2023
Şi uite-aşa se botează robul lui Dumnezeu! şi uite-aşa mă ia preotul şi mă vâră în cristelniţa cu apă sfinţită... o dată, de două ori, de trei ori, încet, cu grijă, nu cumva să mă scape în dimensiunile lichidului sine qua non, în braţele celui mai mult şi mai ne/cunoscut…
LOVITURA (V)
Scris de Ion Zimbru Duminică, 01 Octombrie 2023
Biserica nu-i departe. Cam un kilometru, un kilometru şi-oleacă de mers cu piciorul. Numai că drumu-i zdrelit, hurducăit, cotit, sucit, la vale, la deal, abrupt, înclinat, zemos... (Seamănă cu Singurătatea. Pentru că doar Singurătatea stă şi face aşa, cum vrea, de capul şi de sufletul ei. Doar astă soră a…
LOVITURA (IV)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 30 Septembrie 2023
E sâmbătă şi sfârşit de toamnă. E splendid. Nici cald, nici frig. Peste tot, prin copaci, numai aur şi aramă. Şi multă foială în jurul meu. Şi nanul, şi nanele, şi de-ai noştri, şi de-ai lor, şi vecine. Şi câte-un ţânc mai răsărit, şi câte-o ţâncă mai curioasă, uitându-se prin…
LOVITURA (III)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 29 Septembrie 2023
Da, în sfârşit (?) sunt născut, sunt viu, trebuie să cred că sunt viu! şi am atâția ani! atâția ani, la naştere? da, sigur că da! după cum aud, unii au şaizeci de secunde, la moarte! şi, atunci, de ce nu-i normal să poţi avea șaptezeci de ani în clipa…
LOVITURA (II)
Scris de Ion Zimbru Joi, 28 Septembrie 2023
Da. Păşesc peste margine. Sunt Dincolo. O văd pe mama. Tare ostenită. Trebuie să se hodinească repede. Fiindcă, mai are oleacă şi începe să mă nască. Face mâncare pentru a doua zi, să fie când pleacă ai casei la muncă şi la şcoală. Gata, mâncarea-i gata. Mama se pregăteşte de…
LOVITURA (I)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 27 Septembrie 2023
Sunt din ce în ce mai ostenit. Trebuie să mă culc devreme, din ce în ce mai devreme. Simt osteneala aceea unică şi ademenitoare, osteneală pe care numai Necunoscutul o poate alcătui. Trebuie să mă culc din ce în ce mai devreme şi să şi dorm, nu să stau aşa,…
LACRIMI pentru FLORICA (X)
Scris de Ion Zimbru Marți, 26 Septembrie 2023
Mă uit la hărmălaie şi mă crucesc. Dacă tot nu mă pricep să "dansez", mă hotărăsc să recit "Cântec şoptit", una dintre cele mai frumoase poezii ale literaturii universale, scrise de Zaharia Stancu. "Cântec şoptit" tare. Urlat, adică. Să se audă. Să audă toţi "dansatorii" ce minuni se ascund în…
LACRIMI pentru FLORICA (IX)
Scris de Ion Zimbru Luni, 25 Septembrie 2023
Toată săptămâna, până la "ceaiul cu strigături" de sâmbătă seară, stau ca pe ghimpi. Am pregătit foarte multe, pentru toate mofturile şi pentru toate categoriile de specialişti, pentru toate sexpertele în urlete şi bâţâieli. Mai ales că vreau să profit de această ocazie şi să-i cer mâna iubitei în public,…
LACRIMI pentru FLORICA (VIII)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 23 Septembrie 2023
Sigur că da! am o săptămână până la ceaiul următor, când Florica din colţ doreşte să asculte, cu discipolii săi, strigăturile pe care mi le comandă cu atâta fervoare, cu atâţia ochi daţi peste cap, cu atâta pisiceală, aplomb şi prefăcătorie! trebuie să onorez neapărat această comandă! altfel, risc să-mi…
LACRIMI pentru FLORICA (VII)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 22 Septembrie 2023
Rămân (cam) trăsnit. Şi nu înţeleg: cum, adică, era mai bine să fi scris strigături? oare chiar nu a plăcut deloc poezia mea? oare sunt atât de slab pe câmpia Limbii Române? sau, vorba mamei, am stricat orzul pe gâşte când iarba-i până la genunchi? sau, vorba tatei, am pus…
LACRIMI pentru FLORICA (VI)
Scris de Ion Zimbru Joi, 21 Septembrie 2023
Mai cu junghi, mai cu tuşit, mai de voie, mai de nevoie, Gică opreşte instalaţia de cântat. După figuri, nu-mi vine să cred că prea au chef şi poftă de ascultat poezii, dar nici eu nu mă las intimidat de feţele lor acre şi dure, departe de oximoron. Îmi dreg…
LACRIMI pentru FLORICA (V)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 20 Septembrie 2023
Şi, uite-aşa... cu macaronarul Turco din "Tesla" dat exact oleacă mai puţin decât tare şi oleacă mai mult decât încet, cu becurile aprinse pe jumătate, să facem economii în buzunarul lui nea Lulu şi să nu ne pârască cineva la Miliţie că, în loc să ne culcăm în slujba patriei,…
LACRIMI pentru FLORICA (IV)
Scris de Ion Zimbru Marți, 19 Septembrie 2023
Cu mine plin de sine, cu aerul insului căruia abia i-au sosit corăbiile cu mirodenii în port, cu morga protocolară a celui care abia mai duce gloria pe umeri... şi, în sfârşit, ţeapăn ca un şarampoi mobil, dar şi ostentativ prin negrul pantofilor, verdele pantalonilor şi galbenul cămăşii, precum şi…
