Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi
Cârdăşie şi Balamuc (IV)
Scris de Ion Zimbru Luni, 05 Februarie 2024
"Aşadar, domnule pârcălab, în scrisoarea de astăzi vreau să vă atenţionez în legătură cu parcarea automobilelor pe trotuar. Să vă atenţionez fiindcă dumneavoastră nu vedeţi, nu aveţi vreme, nu aveţi timp, nu aveţi interes, nu aveţi prerogative...şi nu mai ştiu ce nu mai aveţi. Nu aveţi deoarece nu vreţi să…
Cârdăşie şi Balamuc (III)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 03 Februarie 2024
Scrisorile/petiţiile lui Nae Chiftea către pârcălabul Dovleac sunt multe. Chiar foarte multe. Şi toate, absolut toate, au fost returnate la expeditor, cu menţiunea expresă pe plic: "nu avem vreme de Chiftea!". Bineînţeles, această menţiune poartă şi o semnătură, dar nu a administratorului aflat pe capra cetăţii, ci a unui mărunt…
Cârdăşie şi Balamuc (II)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 02 Februarie 2024
Nici copii nu mai are. Doi a avut. Gică, un băiat cu niscaiva glagore la tărtăcuţă în plus, care a câştigat o viză pentru America şi a plecat cu ea, să ajungă mare. Şi s-a făcut aşa de mare, încât n-a mai încăput în avion... şi nu s-a mai întors.…
Cârdăşie şi Balamuc (I)
Scris de Ion Zimbru Joi, 01 Februarie 2024
Tovarăşul Nae Chiftea locuieşte în Ţiglina IV. Locuieşte într-o odaie cu două uşi: una la intrare şi una la ieşire. Nu (mai) are pe nimeni. Are doar şaizeci de ani şi o pensie mică. Aşa de mică, încât îi încape în buzunarul de ceas. Ceas nu are. Dacă vrea să…
POVESTE TULBURĂTOARE (III)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 31 Ianuarie 2024
Habar n-am ce vrea să facă Iulia cu Marsilia, de ce a plecat nitam-nisam şi unde vrea s-o ducă pe frumoasă. Ştiu că barmaniţa-i mamă şi are suflet, dar să se ridice şi să plece brusc n-am crezut că (se) poate. Mă cuprinde un soi de frică in/explicabilă, un fel…
POVESTE TULBURĂTOARE (II)
Scris de Ion Zimbru Marți, 30 Ianuarie 2024
Sigur că da! Îi aud plânsul. Îi aud lacrimile cum cad pe ciment şi se sparg în zeci şi sute şi mii de lacrimi mai mici. Şi, în fiecare dintre acestea, văd câte o ţigăncuşă plângând după mamaia plecată să vândă "aur" la proşti. Iulia, barmaniţa, se uită şi ea,…
POVESTE TULBURĂTOARE (I)
Scris de Ion Zimbru Luni, 29 Ianuarie 2024
Sunt în stare să-mi aduc aminte şi să vă scriu o poveste răscolitoare prin frumuseţe şi imprevizibil. O poveste din Galaţi. O poveste din gară. Nu chiar de unde se ia sau se pierde trenul, ci dintr-o cârciumă-n drum, foarte aproape de gară!... Sigur că da! stau la taclale cu…
Alde bădia Ion (V)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 27 Ianuarie 2024
"Nu mai spun că mulţi mureau pe drum. Aproape în fiecare sat se află cel puţin câte un flăcău de-al nostru îngropat mai creştineşte decât camarazii rămaşi în urmă şi în uitare. Mergeam numai primăvara, numai vara şi numai toamna… şi numai când ne lăsau bubele din tălpi, vătămăturile din…
Alde bădia Ion (IV)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 26 Ianuarie 2024
Nea Ion îşi ia un bob-zăbavă şi cată cu ochii spre răsărit. Oare de ce nu se uită spre Apus, dacă Răsăritul i-a sfărâmat tinereţea şi toate rezervele de viitor? Îmi vine să cred că nea Ion Manole priveşte "altfel" (cu alţi ochi şi în alte dimensiuni) locul supliciului său…
Alde bădia Ion (III)
Scris de Ion Zimbru Joi, 25 Ianuarie 2024
Ne adunăm în jurul lui nea Ion şi-l ascultăm. El stă pe prispa din lut şi-şi aduce aminte. Prispa-i veche, dărăpănată. Cât timp a "stat" el în Siberia, nimeni nu s-a mai ocupat de cele trebuincioase ogrăzii. Prispa-i mâncată de vreme. Prin pământu-i spălat de ploi şi singurătate, ca un…
Alde bădia Ion (II)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 24 Ianuarie 2024
Primele săptămâni de recluziune în Siberia îl conving pe badea Ion că nu-i nicio şansă de scăpare şi că doar o minune îl mai poate scoate din ceastă "libertate" cu zăpezi enorme şi friguri năucitoare. Unde să fugi când geru-i de minus cincizeci de grade? Când foamea te transformă în…
Alde bădia Ion (I)
Scris de Ion Zimbru Marți, 23 Ianuarie 2024
Nişte slugi superioare şi gradate îl mobilizează pe badea Ion Manole să lupte (alături de germanii lui Hitler) împotriva Marelui Război de Apărare a Patriei. Slugile-s la bunul plac şi la ordinul mareşalului Antonescu. De partea cealaltă, tovarăşul Stalin taie şi spânzură, nu ocoleşte nimic, nici măcar pe cei nevinovaţi…
OPERA OMENIMII (II)
Scris de Ion Zimbru Luni, 22 Ianuarie 2024
Ea, dansatoarea de lângă aripile vântului, poartă suflet de Vioară în trup de Trestie. Cu o privire atentă şi ascuţită, de Argus, realizezi că seamănă leit cu Isadora Duncan, splendoarea care i-a mâncat zilele şi nopţile lui Serghei Esenin. El, dansatorul de lângă aceleaşi aripi, poartă suflet de Mesteacăn în…
OPERA OMENIMII (I)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 20 Ianuarie 2024
Cum te duci încolo, în jos, dinspre marele Nord al Moldovei de Sud, cam pe unde crezi că stă locul unde nu se întâmplă nimic, drumul/şoseaua face la dreapta. Întrebare posibilă: ce face drumul la dreapta? Răspuns sigur: la dreapta, drumul coteşte. Coteşte aproape brusc, n-are vreme de pierdut cu…
BINECUVÂNTARE de MAMĂ
Scris de Ion Zimbru Vineri, 19 Ianuarie 2024
Nu-i aproape. Ţi se pare departe? Ţi se pare sau nu ţi se pare, dar poţi fi sigur că tocmai acolo trebuie să ajungem. N-avem încotro. Şi, chiar dacă am avea încotro, loc mai sigur decât acesta nu există nicăieri. Nu am auzit să existe vrun loc mai sigur decât…
BINEFACERE și BINECUVÂNTARE
Scris de Ion Zimbru Joi, 18 Ianuarie 2024
Mai demult. Nu acuma. Plouă. Până la os. Stau în mijlocul ei şi mă rog să nu se oprească. Fiindcă, vorba aia, dacă ploaie nu e... nu-i aşa? Mocofanii stau în faţa garajelor, clocotiţi şi întunecaţi de rachiuri, şi suduie ploaia. O suduie în ordine alfabetică, mult, cu duşmănie demnă…
MÂINILE MATALE, MAMĂ!
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 17 Ianuarie 2024
Da, sigur că da! am să mă duc şi la mama!... Chiar şi tata zice, nu să-mi răspundă şi să-şi exprime acordul în legătură cu intenţia mea, ci să-şi arate regretul că el nu se poate duce, merge greu, din ce în ce mai greu: da, sigur că da, du-te…
MÂINILE MATALE, TATĂ!
Scris de Ion Zimbru Marți, 16 Ianuarie 2024
Când am ajuns în ograda cu troscot şi tei, tata se uita la cer. Sigur, credea că de acolo vine drumul/cărarea spre casă, spre acasă. Se uita fără vorbă, cu ochii mai albaştri decât cerul la care se uita. Chiar mă vedeam în ochii lui cum mă apropii de el,…
CULTURĂ, nu PIATRĂ!
Scris de Ion Zimbru Luni, 15 Ianuarie 2024
Dragul meu prieten, nu mai încape nici o vorbă, nici o îndoială şi nici o amânare: curând, cred că începeNu cred, sunt sigur! Cred şi sunt sigur că eşti pregătit şi tu pentru această importantă începere. Eu, chiar astăzi, mi-am comandat costum de mire, mai ales că niciodată nu am…
HAIDEȚI în MIJLOCUL LUMINII!
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 13 Ianuarie 2024
Ieşiţi din găuri şi din beznă, fugiţi de sub sutana popii şi de sub vorbele năimiţilor mincinoşi, abandonaţi smerenia în faţa chipurilor cioplite, nu vă mai pierdeţi vremea cu tot felul de "spirale" şi "trimişi ai cerului", nu vă mai lăsaţi trăiţi de timp, nu mai întoarceţi spatele la cărţile…
DRUMUL și MARGINEA COPILĂRIEI
Scris de Ion Zimbru Vineri, 12 Ianuarie 2024
Întotdeauna am considerat şi am crezut că ştiu foarte bine cum aşteaptă mama pe Drumul Copilăriei să mă vadă venind acolo. Mama vorbeşte cu tata despre nesimţirea mea, fiindcă am rărit cam des paşii până acasă. Tata ascultă şi tace. Şi nici nu fumează. Asta mai zic şi eu răbdare.…
Oare care, domnule colonel Oarecare?
Scris de Ion Zimbru Joi, 11 Ianuarie 2024
Nu ştiu dacă vă mai aduceţi aminte când l-am întâlnit pe soldatul George Bacovia şi că eraţi şi dumneavoastră acolo, domnule colonel Oarecare! Dacă vă mai amintiţi, eu râdeam homeric şi gândeam cam aşa, v-am mai spus-o: de la facerea lumii până la vânzătoarea de lozuri, în afară de poezie,…
Trecut și Mic Tratat de Toamnă Minunată
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 10 Ianuarie 2024
Sigur că da! Nu ştiu pe unde, nu ştiu când şi nu ştiu cum intrase în odaie, printre cele banale şi multe şi simple substantive mărunte. Şi cânta. Nu cânta foarte tare, dar nici foarte încet. Cânta foarte clar. Cânta de sfărâma liniştea sufletului meu adormit, dar şi liniştea sufletului…
Rețetă: Răsărită cu Iepure
Scris de Ion Zimbru Marți, 09 Ianuarie 2024
Stau culcat cu ochii la cer, în hectarul de răsărită. Beţele în capătul cărora-s roţile cu seminţe mi se par foarte înalte, parcă-şi sprijină galbenul direct de bolta care desparte totul de nimic, totul de tot, nimicul de nimic. Blestemul pământului sau blestemul iubirii (sigur, trebuie să-i mulţumesc lui Ion…
