Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi

Dară, înc-o dată dară, cine este vinovatul/ că v-aţi uns cu „oceni plohoi” şi vă scârţâie „krivatul”?/ că vă îmbrăcaţi „rubaşka” şi că vi se vede aia/ când urlaţi „mî hocim vostok” şi vă devoraţi tigaia?/ cine a vota infernul, frâna, împăratul roşu?/ cine i-a suflat găinii libidoul şi cocoşul?/…

Dar ce zgomot se aude? triluri lungi de păsărele?.../ Nu-i nimic: pe sub fereastră trece visurile mele!// Şchioape sunt... au fost... (odată!)... drepte, lungi, frumoase, zvelte/ până când le transformară impostorii în unelte;/ până când şobolănimea le-a scos unghiile, ochii.../ şi cu labele păroase le-au cotrobăit sub rochii;/ până când…

Nu vrea să plece. Nici de-al naibii nu vrea să se ducă. Nici în ruptul capului nu se dă dus. Orice argument este de prisos. Nici o ameninţare şi nici o mustrare nu-l poate determina să-şi ia inima-n dinţi şi picioarele de-a spinarea... şi să-şi urmeze calea. Cică nu-i convine.…

Moto: "Nu există sentiment tragic la români. Cred că dragostea la noi parcurge doar distanţa dintre romanţă şi pat. Avem o psihologie de popor superficial, de popor care poate frige mititei pe orice Golgotă." (Octavian Paler)Mamă, câte oase are porcul din Alimentară!/ Uite ce măsline grase putrezesc în galantar!/ Oare…

Atunci mi se părea foarte departe până Acolo. Aşa de departe mi se părea, încât nici nu credeam că există acest Acolo. Mi se părea departe în lungime, dar şi în timp. Încercam să ajung măcar cu gândul, dar dădeam peste imposibil. Deseori, şi în joacă, însă şi în serios,…

1. Prefaţă Şi se anunţă brumă... şi se mai/ anunţă un turnir de crizanteme!/ aşteaptă lănci şi mai aşteaptă cai.../ şi eu - heraldul gloriei supreme!// 2. Cuprins Ia floarea aceasta rănită în toate războaiele dinaintea şi din timpul Vechiului Testament, în toate războaiele din timpul Noului Testament, în toate…

După cum ziceam în ziarul de ieri, mama merge în vizită la Marghioala, fata ei vitregă şi sora mea aşijderea, să vadă cum se comportă găina pe ouă, cloşca pe care i-o dăduse cu o săptămână în urmă. Nu bate la poartă, că poarta lipseşte de acasă. Strigă. Nu răspunde…

Sora mea vitregă are casă-n vârful dealului. După ce i-a murit bărbatul strivit de tractor în fundul râpii, a început s-o ducă şi mai rău. N-are aproape de nici unele şi nici nu dă semne că ar vrea să aibă, adică să se întrebuinţeze cum femeile din cest cătun binecuvântat…

Mă aflu pe-un hol de Spital... Mare. Pe-un hol lung şi descurajator. Şi plin ochi cu suferinţă. Aştept trei doctori în medicină. Care nu (mai) vin. Ori vin, dar n-am eu răbdare. N-am răbdare pentru că am trei afecţiuni/ defecţiuni principale: una mecanică, una electrică şi una atomică. Şi încă…

Sunt acasă, în casa părinţilor mei, în odaia cea micuţă, cu ferestruică înspre cel mai frumos Răsărit. Citesc pe-ndelete „Corbul” lui Edgar Allan Poe, în sublima traducere a lui Ştefan Augustin-Doinaş. Citesc acest poem al destrămării şi al descompunerii, al halucinaţiei şi al deznădăjduirii, al resemnării, dar şi al visării…

Se năruie oglinda...şi Zeii intră-n stânci./ Cresc aripile Tainei şi putrezeşte Cina./ Ce negură se lasă de-acum tocmai atunci!.../ Sunt iarbă până unde a ostenit Lumina!// Vine iarna peste mine, cu şenile de zăpadă./ Mi se-nfige-n creier Crucea subţiindu-se de ploi./ Am trecut de primul viscol, care-a vrut să mă…

Regretul meu este egal cu părerea de rău a timpului care se duce. E o năstruşnicie normală această ducere. Unii oameni se distrează. Unii oameni plâng. Eu mă visez balastieră din care muşcă lopata şi târnăcopul. Îmi visez şi toţi prietenii din care muşcă gloria şi nebunia. Mă visez desenând…