Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi
Nesimţitul profesionist şi gherţoiul amator
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 20 Septembrie 2014
Imaginea/eticheta preponderentă a străzii contemporane este alcătuită din nesimţitul profesionist şi gherţoiul amator. Împreună sau separat, aceste două rezultate ale "educaţiei frugale" (subliniez sintagma trist-depresivă a filozofului Andrei Pleşu, pe care am mai folosit-o şi care argumentează şi pune în vedere realitatea distrugătoare a sistemului educaţional românesc) oferă (zilnic) un…
Orto/ceartă despre păsări în faţa lui Dumnezeu
Scris de Ion Zimbru Vineri, 19 Septembrie 2014
Sigur că da...aşa s-a întâmplat şi aşa zicem: "A vrut să pătrundă-n iubire, cu forţa!/ a vrut, samavolnic, să intre în moarte!/ Dumnezeu l-a certat cu tandreţe şi milă/ ş-apoi l-a rugat să citească o Carte!" Sigur că da...n-a avut încotro şi aşa i-a mai spus Dumnezeu: "Apropie-ţi cerul, priveşte…
Cea mai veche şi mai flămândă dintre pământeni
Scris de Ion Zimbru Joi, 18 Septembrie 2014
N-am putut să nu dialoghez imaginar cu cea mai veche şi mai flămândă dintre pământeni. Chiar reciteam "Întâlnirea din pământuri" şi chiar mă încerca un soi ciudat de nostalgie moromeţiană, un fel de dor pentru sat: satul lui Marin Preda, satul lui Ioanid Romanescu, satul lui Ion Avram, satul multora…
Încet, mult mai încet decât încetarea
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 17 Septembrie 2014
Mi s-a vorbit foarte mult despre ea. Unii chiar mi-au descris-o cu lux de amănunte, fără să le cer, fără să aibă vreo obligaţie, deşi stimabilii nu prea ştiau şi nici nu au învăţat cu ce se mănâncă această doamnă prezentă la începuturi, când "a fost Cuvântul"...apoi, din ce în…
Chiar te văd aievea şi chiar aud cum începe să ningă
Scris de Ion Zimbru Marți, 16 Septembrie 2014
Cu atâta intensitate pot pentru ca să mă gândesc la tine şi cu atât de mult zor şi dor pot pentru ca să vreau să vină iarna, încât chiar te văd aievea şi chiar aud cum începe să ningă. Te văd venind dinspre "nordul obiectelor" (cum zice poetul Ioanid Romanescu)...dinspre…
Mârlanul din bloc şi târtanul din parcare
Scris de Ion Zimbru Luni, 15 Septembrie 2014
Cică în urmă cu nu ştiu câte zile şi nopţi, ca să fie toată lumea sătulă şi să fie copiii cu burţile goale (cum zice un distins învăţător când subliniază o acţiune/activitate sortită eşecului) Poliţia locală a făcut niscaiva raiduri şi intervenţii şi cercetări şi investigaţii şi iscodiri pentru stoparea/prevenirea…
Am un prieten care nu are nici un prieten (bătaie în bibliotecă)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 13 Septembrie 2014
Aseară, prietenul meu se duce la mine să-mi mărturisească ceva. Aseară, mă duc la prietenul meu să-i mărturisesc ceva. Ne întâlnim la jumătatea drumului dintre el şi eu, ori dintre eu şi el, ne salutăm respectuos şi încet. El dă să-mi spună ce are să-mi spună. Eu dau să-i spun…
S-a copt grâul şi am făcut o droaie de turte
Scris de Ion Zimbru Vineri, 12 Septembrie 2014
E dimineaţă. E aproape dimineaţă. E cam dimineaţă fără un sfert. E curat şi frumos. E mai mult decât curat şi frumos. E curat şi-un sfert. E frumos şi-un sfert. E mai mult decât atâta. E atâta şi-un sfert. E atâta şi jumate. E atâta şi trei sferturi. E atâta…
Lacrima-i singurul cuvânt care nu se plânge
Scris de Ion Zimbru Joi, 11 Septembrie 2014
De parcă ar săvârşi o rugăciune, Cineva mă împinge în prăpastie. Uite-aşa mă împinge: "să mă satur de îndurare, să mă satur de milă, să mă satur de tot şi de toate... şi să nu mai uit în vecii vecilor că lacrima (adevărată) este singurul cuvânt care nu se plânge!"…
Lasă ploaia şi zăpada în pace!
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 10 Septembrie 2014
Bătrânul Gheorghe nu mai zice nimic. Mişcarea invizibilă a ogrăzii (ce sumă infinită de locuri fixe!) parcă nu-l mai interesează, parcă nu-i mai cotropeşte monastirile albastre ale ochilor săi (două Voroneţe trimise pe pământ să zămislească şi să sfinţească oleacă de pământ şi foarte multă şi fără de oprire poezie…
Lacrima poetului, scarabeul Unu şi ora exactă
Scris de Ion Zimbru Marți, 09 Septembrie 2014
Lacrima Poetului: "A ultima oară ninsorile lunii/ îţi lasă pe rochie fluturi imenşi./ Cămaşa de forţă-şi dezbracă nebunii/ şi fug să se-mbrace în flori de măceşi.// Tu stai şi priveşti (rătăcită pe Mare)/ departe/le lor rătăcit în apus./ Răspunde-mi: de ce a fugit? oare care (din ei) pot fi eu…
Un adevăr incredibil: cu viaţa pe moarte călcând! (II)
Scris de Ion Zimbru Luni, 08 Septembrie 2014
Ieri ziceam că domnul Aurelian Cruceanu, Regele LIR al ultimelor mele cinci cărţi, îşi parchează automobilul sub nucii din faţa porţii. Foarte bine. Încuie portierele, priveşte în sine, priveşte în depărtarea apropiată... ca şi cum ceva straniu se întâmplă, ca şi cum ceva nu-i în ordinea zilnică. Dar nu despre…
Un adevăr incredibil: cu viaţa pe moarte călcând! (I)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 06 Septembrie 2014
În urmă cu trei luni. Şendreni. Doamna Tincuţa Boza, Regina LIRĂ a ultimelor mele cinci cărţi, găseşte în grădină doi pui de pisică abia fătaţi. Oamenii locului ştiu că doamna iubeşte animalele. Drept/cauză pentru care cineva dintre aceştia a lepădat motăneii în perimetrul casei cu livadă, verdeaţă, Poezie şi Respect.…
Mă uit alături şi văd cum a stat lângă mine
Scris de Ion Zimbru Vineri, 05 Septembrie 2014
În punctul cel mai de jos al Zăpodiei, pe foaie verde fir mohor, cu ochii şi cu mintea ţintă la cerul cu puzderie de s/clipiri, stau şi încerc să înţeleg şi eu ce sunt, ce caut, cine m-a "cultivat" în substantivul ăsta, căruia i se mai zice şi pământ, şi…
El este... şi nu-i lipseşte nimic!
Scris de Ion Zimbru Joi, 04 Septembrie 2014
Ţi-am promis de mult că ţi-l arăt. Şi cred că a venit timpul să-ţi arăt ce ţi-am promis. Cred că-i foarte important să te dumireşti (şi tu) că există. Şi cred că te-ai întâlnit şi te întâlneşti cu El în fiecare clipă, însă îţi trebuiesc alt fel de ochi pentru…
O blondă şi o nesimţire generală în autobuz
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 03 Septembrie 2014
Duminică. Ora 9 şi 15 minute. Pe direcţia de mers către Spitalul Judeţean, autobuzul 105 se opreşte în dreptul Clinicii pentru Dializă. Se opreşte nu să se hodinească, ci pentru controlarea legitimaţiilor de călătorie. Foarte bine, îmi zic. Fiindcă sunt din ce în ce mai mulţi târtani care circulă fraudulos.…
Ca să nu se ridice la cer, le-am adunat şi am plâns peste ele
Scris de Ion Zimbru Marți, 02 Septembrie 2014
Să scriu pe ţărână? să scriu pe zăpadă? să scriu pe spinarea iubitei? să scriu pe femurul şi pe glezna amantei?... Scriu, sigur că scriu! fiindcă pe ţărână am citit prima oară, nu? fiindcă pe zăpadă am citit a doua oară, nu? fiindcă pe spinarea iubitei am citit a treia…
Nu ne umple buzunarele, însă ne face mai buni (III)
Scris de Ion Zimbru Luni, 01 Septembrie 2014
Şi dacă "Poezia este deschiderea şi închiderea unei uşi, lăsându-i pe cei care privesc prin deschizătură să ghicească ce s-a văzut în frântura aceea de clipă", cum zice Carl Sandburg... Şi dacă Poezia-i căutarea continuă a dezechilibrului instabil, cum îi zicem noi Inefabilului... Şi dacă Poezia-i matematica muzicală sub/cuantică a…
Nu ne umple buzunarele, însă ne face mai buni (II)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 30 August 2014
De ce "din cauza poeţilor din preajmă"?... Acest titlu, din cartea căruia am citat ieri, ţine de adevărul poetic, de adevărul unui poet şi de rezultatul raportului Tot supra Nimic, ori Nimic supra Tot. Adică, şi mai altfel spus, ţine de sinceritatea poetului... de intenţiile paingului când îşi organizează pânza/capcana…
Nu ne umple buzunarele, însă ne face mai buni (I)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 29 August 2014
Dacă "repetiţia este mama învăţăturii", cum zice latinul, să mai spunem o dată: poezia nu ne umple buzunarele, însă ne face mai buni. Cel puţin, aşa credem noi, cei care, cum rosteşte şi rostuieşte Mihai Eminescu, "gândim în basme şi vorbim în poezii". Nu?... Noi strigăm: da, sigur că da,…
Aproape că nici nu trebuie să-i mai cauţi (IV)
Scris de Ion Zimbru Joi, 28 August 2014
E dimineaţă. Chiar foarte dimineaţă. E mai răcoare-n autobuz şi nu-i nici aglomeraţie. Şi pe stradă atmosfera-i mai normală, mi se pare. Cobor la Modern. Şi încep să merg spre sediul redacţiei. Şi trec prin dreptul estic al parcului Mihai Eminescu, pe trotuar. Şi începe să mi se facă silă,…
Aproape că nici nu trebuie să-i mai cauţi (III)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 27 August 2014
Să mai spun despre câini, aceste substantive comune urlătoare, lătrătoare, de apartament, de ogradă, de sufragerie, de dormitor, de piele, de carne, de bucătărie, de păr, de companie, de pază şi protecţie, de asalt, de sanchi, de chichi... de morţii mamei lor de javre care, când tace (o clipă) maneaua,…
Aproape că nici nu trebuie să-i mai cauţi (II)
Scris de Ion Zimbru Marți, 26 August 2014
Zgomotul tramvaielor? Zgomotul ambulanţelor? Zgomotul aeroplanelor? Zgomotul tunetelor? Zgomotul strict necesar într-o fabrică de Linişte? Şi alte şi alte zgomote rezultate din (generatoare de) Util General? Nu, sigur că nu (mă) deranjează! Sunt agasante/devastatoare (şi foarte periculos de stresante) numai zgomotele asociate cu inutilul şi nesimţirea, cu abuzul şi teribilismul,…
Aproape că nici nu trebuie să-i mai cauţi (I)
Scris de Ion Zimbru Luni, 25 August 2014
Lăsat la discreţia derbedeilor de bloc, de cartier şi de instituţie, Oraşul se sufocă literalmente. Numai ipocriţii nu pricep, ori, mai bine zis, o fac pe nepricepuţii. Derbedei de prima vârstă, între două vârste, între nu se mai ştie câte vârste, indiferent de rasă, sex, şcoală, familie, religie, se găsesc…
