Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi
Teroare şi balamuc lângă Spitalul Judeţean (III)
Scris de Ion Zimbru Marți, 24 Septembrie 2013
Duminică, 15 Septembrie, descreieraţii şi măscăricii dislocaţi cu scule şi şmecherii devastatoare pe trista esplanadă a oraşului, n-au nici un gând să respecte ora de începere a destrăbălării. Imediat după centrul amiezii, cu o nesimţire demnă de Cartea Recordurilor, aceşti ipochimeni plămădiţi în eprubete pornesc aiuritoarele digitale şi-şi reglează apucăturile.…
Teroare şi balamuc lângă Spitalul Judeţean (II)
Scris de Ion Zimbru Luni, 23 Septembrie 2013
Stai să vezi ce discuţii am avut, de fiecare dată, cu Secţia 3 Poliţie, dar şi cu "ofiţerii de securitate" din Primărie! Stai să vezi ce fantasmagorii îmi furnizează aceşti plătiţi din bani publici ca să asigure liniştea şi ordinea acestui public plătitor! Stai să vezi până unde merge batjocura,…
Teroare şi balamuc lângă Spitalul Judeţean (I)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 21 Septembrie 2013
De ani de zile, aproape în fiecare sfârşit de săptămână, spaţiul deschis dintre Spitalul judeţean, Palatul Sporturilor şi Micro 17-18 se umple cu cele mai fioroase "spectacole" pentru condiţia omului normal. Cu acordul şi semnătura şi complicitatea Primăriei, pe acest loc vin tot felul de săriţi de pe fix, tot…
N-am iubit-o niciodată pe Maria Magdalena
Scris de Ion Zimbru Vineri, 20 Septembrie 2013
Ieşiţi din găuri şi din beznă, fugiţi de sub sutana popii şi de sub vorbele năimiţilor mincinoşi, abandonaţi smerenia în faţa chipurilor cioplite, nu vă mai pierdeţi vremea cu tot felul de "spirale" şi "trimişi ai cerului", nu vă mai lăsaţi trăiţi de timp, nu mai întoarceţi spatele la cărţile…
Lucrare de control la crimă şi pedeapsă printre brusturi şi tei
Scris de Ion Zimbru Joi, 19 Septembrie 2013
Întotdeauna am considerat şi am crezut că ştiu foarte bine cum aşteaptă mama pe Drumul Copilăriei să mă vadă venind acolo. Mama vorbeşte cu tata despre nesimţirea mea, fiindcă am rărit cam des paşii până acasă. Tata ascultă şi tace. Şi nici nu fumează. Asta mai zic şi eu răbdare.…
Patru soldaţi şi o scrisoare pentru domnul colonel Oarecare
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 18 Septembrie 2013
Nu ştiu dacă vă mai aduceţi aminte când l-am întâlnit pe soldatul Bacovia şi că eraţi şi dumneavoastră acolo, domnule colonel Oarecare. Dacă vă mai amintiţi, eu râdeam homeric şi gândeam cam aşa, v-am mai spus-o: de la facerea lumii până la vânzătoarea de lozuri, în afară de poezie, nu…
Cântă în flăcări şi arde frumos pentru sufletul meu adormit
Scris de Ion Zimbru Marți, 17 Septembrie 2013
Sigur că da! Nu ştiu pe unde, nu ştiu când şi nu ştiu cum intrase în odaie, printre cele banale şi multe şi simple substantive mărunte. Şi cânta. Nu cânta foarte tare, dar nici foarte încet. Cânta foarte clar. Cânta de sfărâma liniştea sufletului meu adormit, dar şi liniştea sufletului…
Femeia unu, femeia doi... şi nişte muncitori de treabă (III)
Scris de Ion Zimbru Luni, 16 Septembrie 2013
Fata, adică femeia 2, ce să zică? Dă din cap/uşor în sus şi-n jos, în semn de aprobare. Ar da şi din mâini, da-s ocupate cu zarzavaturi. Iată-le, se opresc. Să se hodinească, cică. Se opresc din mers, nu din turuit. Femeia 2 începe direct cu luna de "mere": "Eu,…
Femeia unu, femeia doi... şi nişte muncitori de treabă (II)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 14 Septembrie 2013
Femeia 1, cam gâfâind supt povara sarcinii leguminoase şi într-un stil vecin cu delirul verbal, povesteşte cu lux de amănunte cum i s-a pregătit, cum i s-a declanşat, cum i-a evoluat şi cum i s-a operat o boală în aprilie, anul acesta: "Fato, s-auzi şi să nu crezi prin ce-am…
Femeia unu, femeia doi... şi nişte muncitori de treabă (I)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 13 Septembrie 2013
Strada pe care merg (înainte de a scrie acest text) nu-i lungă. E aproape scurtă şi-şi trăieşte amarul între Traian şi Coşbuc. Şi-i alcătuită dintr-un şanţ lat şi adânc pe mijloc. Pe marginile sale, mormanele de pământ suie şi coboară câte o cărăruie strâmtă şi periculoasă ca serpentina de alambic.…
Numai acolo se ascund fluturii când plouă
Scris de Ion Zimbru Joi, 12 Septembrie 2013
Şi doar am spus întotdeauna, dar nimeni nu m-a crezut niciodată: nu am încotro, sunt obligat să rămân aici, la cheremul Infernului, printre himere purificatoare, printre umbre celebre şi sfinţi afumaţi, printre păcătoşi smoliţi şi inocenţi aiuritori în cazanul tembel al inculturii!... din când în când, într-un remember răscolitor, mă…
La frunză de lumânărică, dar şi la solz de crocodil
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 11 Septembrie 2013
Când îmi vorbea despre evoluţia artei, doamna profesoară Geta Teodoru considera că-i necesară depăşirea obişnuinţelor, că trebuie instituită starea de asediu asupra şabloanelor, libertatea de mişcare printre colţuri de neant, dar şi printre flori de colţ, trebuie omologat strigătul de durere în paradis, dar şi urletul de bucurie în infern.…
Căprioara neagră, literatura română şi piticul hain (IV)
Scris de Ion Zimbru Marți, 10 Septembrie 2013
Ultimul din titlu-i profesor de desen tehnic. I se spune moş Gheorghiu. Mic de statură şi rău de inimă, i s-a dus vestea-n târg şi la moară. Pe el nu-l interesează dacă am sau nu am legătură cu "disciplina" pe care o conduce şi o "predă" cu o tenacitate demnă…
Căprioara neagră, literatura română şi piticul hain (III)
Scris de Ion Zimbru Luni, 09 Septembrie 2013
Da, iată, vine profesoara. Vine căprioara neagră. Vine Geta Teodoru. Aşa cred toţi colegii mei. Dar eu nu cred că vine. Eu cred că pluteşte. Că sare din piatră în piatră. Din stâncă în stâncă. Din poet în poet. Iat-o, e aproape de poarta şcolii. Toţi o salută încolo şi…
Căprioara neagră, literatura română şi piticul hain (II)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 07 Septembrie 2013
Profesoara neagră (ce corp didactic năucitor) nu-mi respinge textul cu pretenţii de operă literară. Textul se numeşte "Ea". Textu-i foarte naiv, dar nu-i neserios. "Ea" este o înşiruire de versuri în stil clasic, o simplă adunare de verbe banale lângă o droaie de adjective/epitete din categoria "cocoş". Ea, căprioara neagră,…
Căprioara neagră, literatura română şi piticul hain (I)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 06 Septembrie 2013
Am cincisprezece ani în carne şi-n oase. În suflet nu ştiu câţi port. Cică sufletul n-are vârstă, nu se măsoară în unităţi cunoscute bipedului cu şi fără cap. Ea are douăzeci şi cinci. Şi-i foarte frumoasă. Şi profesoară de limba şi literatura română. Nu-i frumoasă ca o stea de cinema,…
Un iepure, o roată de răsărită şi oleacă de somn
Scris de Ion Zimbru Joi, 05 Septembrie 2013
Stau culcat cu ochii la cer, în hectarul de răsărită. Beţele în capătul cărora-s roţile cu seminţe mi se par foarte înalte, parcă-şi sprijină galbenul direct de bolta care desparte totul de nimic, totul de tot, nimicul de nimic. Blestemul pământului sau blestemul iubirii (sigur, trebuie să-i mulţumesc lui Ion…
Ca şi cum ar intra în sâmburele sufletului meu
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 04 Septembrie 2013
Aşa trebuia să-i fi spus, dar mereu am uitat. Aşa trebuia să-i fi spus, dar nu ştiu de ce uitam totdeauna, când venea. Când venea, îmi lua minţile. Şi venea în fiecare secundă. Acum, nu mai vine. Nu mai vine, însă îmi aduc aminte ce trebuia să-i fi spus. Aşa…
Aroganţa şi prostia liftierelor de la Spitalul Judeţean (II)
Scris de Ion Zimbru Marți, 03 Septembrie 2013
Mi-i de foarte scurtă durată bucuria de a crede că mă pot sui cu liftul la etajul şapte. Doamna driver al cutiei ostile de cărat ne/norociţi sare mai abitir decât o panteră, întinde mâinile (ca nişte ciomege) spre alcătuirea mea hâţânată din încheieturi şi se răsteşte de parcă aş fi…
Lângă liniştea fântânilor cu gura în jos
Scris de Ion Zimbru Luni, 02 Septembrie 2013
Şi doar am spus întotdeauna, dar nimeni nu m-a crezut niciodată: nu-mi pare rău că mi se pare prea lungă lipsa îndurării, mai ales că eu sunt vinovat, mai ales că, în asemenea condiţii, regretul este un mare păcat, cum zicea mama! şi, desigur, Dumnezeu mi-a dat de toate, să…
Aroganţa şi prostia liftierelor de la Spitalul Judeţean (I)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 31 August 2013
Dacă eşti bolnav "fără acte" şi vrei să urci în Spitalul Judeţean, intenţia îţi devine aventură, rişti chiar să ceri internarea, să fii în rând cu nesănătoşii. Pentru că, astfel, beneficiezi de o targă, de un cărucior, ţi se poate acorda o atenţie în plus. Dar, mai ales, ai şanse…
De la care capăt să încep, doamna mea?
Scris de Ion Zimbru Vineri, 30 August 2013
Şi doar am spus întotdeauna, dar nimeni nu m-a crezut niciodată: nu ştiu să am şi nu ştiu să păstrez nici o iubire! mi s-a dat cu vârf şi îndesat, cu asupra de măsură, cu nemiluita...însă nu stă la mine, fuge de mănâncă cerul şi pământul, fuge ca dracul de…
De o mie şi una de ori, înainte şi după toate (III)
Scris de Ion Zimbru Joi, 29 August 2013
Cum ar zice un medic, Morfologia şi Sintaxa Vindecării solicită de o mie şi una de ori pe zi, înainte şi după toate, o înlănţuire logică de atitudini şi evenimente im/previzibile, o sumă constantă de sinchiseli şi răbdări. Şi nu numai atât. Zâmbetul medicului lângă un pat de viaţă şi…
De o mie şi una de ori pe zi, înainte şi după toate (II)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 28 August 2013
Răspunde. N-am crezut, dar, uite, aud, răspunde. Chiar după primul apel. Aşa este, nu ştiu ce să-i spun. Ştiu ce mă doare, însă mi-a dispărut glasul. Parcă mi-au fugit cuvintele înainte de "la început a fost Cuvântul". Parcă simt că am să ratez amabilitatea care, iată, aşteaptă în partea cealaltă…
