Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi
Paştele, Biserica şi Hemocraţia
Scris de Ion Zimbru Marți, 22 Aprilie 2014
În cultul arhaic al Primăverii, pe lângă sensul/rosturile lui biblice, Paştele-i încă motiv/forţă de primenire, de purificare, de uitare a Deşertăciunii. Pe lângă acestea toate, aşteptarea/sosirea Paştelui, prin toate reprezentările şi modurile sale de manifestare, indiferent că se întâmplă/petrec în biserică, în Cale, A/Casă, Ori/Unde, încă (mai) constituie cel mai…
Scene şi impresii de Florii (III)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 18 Aprilie 2014
Trec pe strada Brăilei, zona din faţa Spitalului Judeţean, pe partea stângă, spre capătul sudic al Frunzei. Totu-i anapoda. Când unii abia termină de reparat, alţii se apucă de stricat. E foarte adevărat: nu poţi strica, dacă nu eşti vandal; şi nu poţi să nu strici, dacă nu vrei să…
Scene şi impresii de Florii (II)
Scris de Ion Zimbru Joi, 17 Aprilie 2014
Autobuzul 105. În staţia de la Cafe Journal, cu telefonul la ureche, se suie un nene huruind în ghearele unui entuziasm inutil. Din vorbele-i strigate (mai ceva decât pe front, înainte de atac) pricep că-i vorba despre o întâlnire la ora 12,00 fix, "la un grătar, la o scrumbie lungă…
Mama zmeilor, mama pădurii şi mama măsii
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 16 Aprilie 2014
Dacă toată viaţa face parte din toată moartea, şi dacă toată moartea face parte din toată viaţa, şi dacă ştiu cât/cum linia infinitezimală dintre aceste două elemente fireşti/barbare...oare la ce mama zmeilor mă mai înclin în faţa zidurilor oarbe ale in/diferenţei în puzderii pe scoarţa acestui rotund? Dacă nimeni cultivă…
Scene şi impresii de Florii (I)
Scris de Ion Zimbru Marți, 15 Aprilie 2014
Grătarul, sirena de alarmă şi masca de gaze (în formă continuată şi în ritm alert) au devenit scumpele noastre simboluri naţionale, mai ales de când ne fasolim că suntem capitalişti, ne doare-n cur/bura munţilor Carpaţi de tot şi de toate, ne doare-n cotul Pisicii de indiferenţa lui Dumnezeu, zicem şi…
O escrocherie cu ştaif!
Scris de Ion Zimbru Luni, 14 Aprilie 2014
Puteam să spun şi altfel: o escrocherie cu satelit, o sumă de şarlatani cu ştaif, o gaşcă de "girls" şi "boys" cu "apret" la suflet şi la nas, o adunătură de coţcari, nişte "amabili cu ochii ajunşi la dimensiuni de mărgică din cauza focalizării numai şi numai pe turaua gologanului,…
Nişte discuţii savante în autobuzul 9
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 12 Aprilie 2014
Autobuzul 9. Ora 9. De vară. Luni. Călători puţini. Muzică tare. Aşa vrea stimabilul de la volan. Monica Europei FM râde cu satisfacţie de gravidă-n luna a cincisprezecea. Râde aşa de tare, încât se dezlipesc şi cad de pe geamuri afişele cu mâncători de seminţe şi intelectuali de stadion. În…
Aprozarul doamnei şi domnului Aiurea
Scris de Ion Zimbru Vineri, 11 Aprilie 2014
Doamna şi domnul Aiurea muncesc de rup pământul. Asfaltul, adică. Nu-s singurii care se spetesc astfel, însă mi se pare că dumnealor trebuie luaţi drept exemplu de model. El, în special. Că-i tare săritor şi rapid şi dat în Pi (3,14)... Săritor la gâtul clientului, vreau să zic. Rapid în…
Cine mai asigură liniştea publică în Galaţi?
Scris de Ion Zimbru Joi, 10 Aprilie 2014
Tot duminica trecută. Şi tot în staţia despre care aţi citit în ziarul de ieri. Exact pe locul de parcare al autobuzelor şi al troleibuzelor, o limuzină de beizadea libidinoasă stă-n ciuda călătorilor şi a celui mai elementar bun simţ. Cu mâneci scurte, ca să-şi etaleze tatuajele de neam prost…
Infracţiunea, arbitrarul şi complicitatea păguboasă
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 09 Aprilie 2014
Duminica trecută. Ora şapte şi-un sfert. În staţia de autobuz/troleibuz, din vecinătatea hotelului Grandly. Trebuie să plece, unul ori altul, la şapte şi jumătate, din capătul liniei, aproape de Cimitirul lui Lazăr. Şi mă tot uit. Şi mă tot uit. Sigur că da! Mai târziu decât normal, porneşte troleibuzul. După…
Patrupezi şi bipezi cretini pe spaţiul verde
Scris de Ion Zimbru Marți, 08 Aprilie 2014
Ies la şase fără zece. Vreau să prind autobuzul de şase. Dacă, bineînţeles, domnul şofer nu se scarpină-n fund şi nu stă la baliverne cu dispecera de la capătul liniei 9. Nu mă grăbesc. Am timp. Pot da şi altora, celor care se smiorcăie că nu au. Că nu au…
Un gălăţean şi o revelaţie în Londra
Scris de Ion Zimbru Luni, 07 Aprilie 2014
Sunt profesor de limba engleză la Colegiul Naţional Vasile Alecsandri. Şi ce dacă sunt profesor de limba engleză la CNVA? Ce, nu mai sunt şi alţi profesori de limba engleză în Oraşul acesta, în Ţara aceasta...în această Patrie doldora de patriotarzi, lichele şi ghiorlani?...Sigur că da! Mai sunt! Şi cred…
Cu gonflabila în hotelul Grandly (IV)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 05 Aprilie 2014
Sigur că da!...Ritmul drăcesc al charlestonului mă convinge să dansatorul singur de la 403 îşi repară o suferinţă, îşi drege o rană sufletească. Şi nu se opreşte. Numai o fracţiune de secundă se opreşte. Şi se azvârle în hard-rock. Am senzaţia netă că se cutremură clădirea hotelului, că am să…
Cu gonflabila în hotelul Grandly (III)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 04 Aprilie 2014
La cinci post meridian începe balamucul în restaurantul hotelului. Adică evenimentul, cum îi spun cei care sar şi chiuie ca nişte săriţi de pe fix: un fel de nuntă cu ţicniţi, un fel de aniversare cu cretini şi mârlani, un fel de hărmălaie cu specific gălăţean, un fel de aiureală…
Cu gonflabila în hotelul Grandly (II)
Scris de Ion Zimbru Joi, 03 Aprilie 2014
Sigur că da!...Sunt Vasile Centimetru. Şi, cum scrie ziarul de ieri, merg în documentare, mai ales la sfârşitul săptămânii, în hotelul Grandly. De fapt, "documentare"-i un fel de-a spune "distrare/saturare", scopul cazării mele aici fiind unul cât se poate de banal, deşi straniu în mintea înfierbântată a libidinoşilor de serviciu.…
Cu gonflabila în hotelul Grandly (I)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 02 Aprilie 2014
Vasile Centimetru-i cel mai bun prieten/cititor al poeziei mele din Sudul Moldovei de Nord. L-am cunoscut în Nordul Moldovei de Sud, când era singur-singurel în gara oraşului Iaşi, aşteptând trenul să-l aducă-n Galaţi, fără să ştie de ce şi pentru ce. Venea la întâmplare, în voia sorţii şi-n voia norocului,…
Roaba lui Dumnezeu, Privighetoarea
Scris de Ion Zimbru Marți, 01 Aprilie 2014
Moartea durează cât drumul până la Naştere. Stai pe genunchi în Altarul Poeziei...şi zici: Aici odihneşte Roaba lui Dumnezeu, Privighetoarea!... Iar dumneavoastră, Doamnă, să trageţi linie dreaptă din capătul celălalt, nu din celălalt capăt...cum se spune că v-ar fi spus Iubirea cealaltă, nu cealaltă Iubire cu sânge albastru şi cald!…
Pur şi simplu, stai pur şi simplu
Scris de Ion Zimbru Luni, 31 Martie 2014
Când te loveşti prima oară de lumina-i, îţi vine să crezi şi să zici că ţi-a pus Demiurgul mâna în cap, chiar dacă nu ştii nimic despre Ea şi despre Demiurg. Nu înţelegi rostu-i general şi particular, nu ştii să spui dacă-ţi place sau nu-ţi place, dacă e bine ce…
Două substantive proprii printre convenţii omeneşti
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 29 Martie 2014
Viaţa durează mult mai mult decât moartea. Chiar infinit mai mult decât moartea, pot spune. În consecinţă, pot afirma că nici nu există moarte. Or, şi mai clar, pot zice că există numai viaţă. Dar nu în sensul propovăduit de Biblie, nu în sensul balivernelor difuzate de ne/calificaţi prin biserici,…
Cum se pune uitare între subiect şi predicat
Scris de Ion Zimbru Vineri, 28 Martie 2014
De mult... foarte de mult trebuia să fi spus, nu tocmai acum, când nici nu-i, când nici nu-s! De mult... tocmai de atunci, când nu era nici al meu, nici al tău, nici al lui, nici altfel, nici aşa! De mult... tocmai de când pământul era fără cer, cerul era…
Aminteşte-ţi că n-o să mă uiţi niciodată!
Scris de Ion Zimbru Joi, 27 Martie 2014
Ieri, fix la fără un sfert, mi-am adus aminte că am început să uit. Şi tot amintindu-mi, am luat o hotărâre istorică: să circul pe jos şi pe sus, prin toată citadela, să văd ce-mi aduc aminte că uit. Aşadar, merg spre sud, pe Domnească... şi mă uit. Sigur că…
Ce se întâmplă când stai pe burtă, cu spatele-n jos (II)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 26 Martie 2014
Da... pe burtă, cu spatele-n jos. Cu toate că, se ştie, în ghearele/controlul acestei dimensiuni nu există sus şi jos, stânga şi dreapta, înainte şi înapoi, încolo şi încoace, aşa şi invers... Însă, cel puţin, asta-i "impresia" la primul contact cu i/realitatea: că cineva-l împinge de jos, ori cineva trage…
Ce se întâmplă când stai pe burtă, cu spatele-n jos (I)
Scris de Ion Zimbru Marți, 25 Martie 2014
Stă în bucătărie, pe-o canapea şleampătă, cu scăfârlia spre nord. Cică în această poziţie/orientare i se strecoară mai bine sângele-n creier. Stă fără să-şi mişte vreo articulaţie şi-şi pironeşte ochii într-o carte despre Marin Preda. E sâmbătă, cam în jurul ceaiului de cinci post meridian. Dincolo de geamuri, nimic nou…
Retorică de rotund într-o lume pătrată
Scris de Ion Zimbru Luni, 24 Martie 2014
De regulă, încă din vremurile şi din timpurile copilăriei, îmi găsesc singur răspuns la întrebări mari sau mici, banale sau importante, negre sau verzi. Nu aştept să se scarpine Providenţa sub fes şi să-mi vândă/turuie nu ştiu ce baliverne despre geneză şi despre cum karma ia cuţitul de la brâu…
